După ce colaborările jurnalistice s-au subţiat mai ceva ca o apă de ploaie de vară prin burlane (atenţie la ce-ţi doreşti, că nu "s-ar putea", ci sigur se îndeplineşte), constat că îmi vine mănuşă să scriu la vreo "temă", la vreo "anchetă". Nu pentru vreun cotidian, ci pentru vreo revistă literară. Fără ştate de plată. Cu delicioasă libertate, condimentată doar de-un vîrf de cuţit de constrîngere, exact cîtă trebuie...
Jurnalistica e un fel de armată a scrisului. Cîtă vreme faci tîrîş printre subiecte, urînd de moarte nu cîmpul, cît mai ales uniforma, nu-ţi doreşti decît să dezertezi.
Apoi, după drumeţii de-o aiuritoare libertate pe cîmpuri ale imaginaţiei, cînd stai sub copac trăgîndu-ţi răsuflarea cu capul pe bocceluţă, te bucuri cînd vine vreun păsăroi cu o temă în cioc. Se deschide un drum, deşi clar delimitat de copaci pe-o parte şi pe alta, infinit şi înainte şi-n urmă, cît priveşti cu mintea. Şi chiar şi printre copaci.
(Viitorul Tiuk, de primăvară, va fi despre copilărie.)
8 comentarii:
Sînt curios să văd ce poză o să dai, că musai trebuie să fie din copilărie!
La Tiuk?
Două! Total, patru codiţe.
Total defalcat pe categorii: două împletite, două despletite. :)
Hm! Eu aș prefera șapte codițe!!
Eu prefer codoiul unic!
Şi, apropo de reviste, mi-a apărut botul în Euphorion!
La pagina 10, care-i şi întrece.
Căţeloi celebru, locatar de bază al urbei.
Sînt indignat! Singurul Cățeloi literar sînt eu, cel din "Basmul Prințesei Repede-Repede"!
Tu eşti Căţeloi cu patru foi, eu sînt Căţeloi cu patru labe.
(nu te necăji, sîntem doar unul imaginea altuia, depinde din ce parte te uiţi; aş îndrăzni să latru că eu am fost primul!)
Eu sînt Cățeloiul care "vorbește" cu Ciupercuț!
Tu eşti!
Trimiteți un comentariu