Să scrii pentru copii, ce provocare cu coadă!
Trebuie să-ţi imaginezi copilul căruia îi spui povestea. Să fie fetiţa care mîzgălea pe marginea basmelor? Să fie băieţelul care citea, stînd pe burtă, pe malul Argeşului? Să fie fetiţa care-a furat un timbru cu căţel? Să fie băieţelul care-a furat o planşă cu ciuperci? Odată ce-ai ales copilul, povestea se face de la sine.
13 comentarii:
Să spunem că băiețelul care a furat o planșă cu ciperci se întîlnește cu fetița care a furat un timbru cu cățel! Fiecare își măturisește, spășit, aproape plîngînd, fapta nelegiuită și se hotărăsc să fugă împreună în pădure, de frica moralei ce-o vor căpăta, ca să locuiască într-o căsuță aflată în cel mai gros și mai înalt copac! Găsesc, obosiți, copacul cu o căsuța de frunze între crengile lui noduroase. Băiețelul o ajută să se urce ea întîi. Dînsa ajunge prima în căsuță și strigă: Uuuuu, ce bine e aici, păcat numai că sînt și furnici! Băiețelul se urcă voinicește, stîngînd trunchiul între picioarle mici. Vai, zice subțirel, nu vezi că din timbru a ieșit un cățel? Ce ne facem cu el? Îi dăm ciupercuțe muiate în lapte, răspunde ea... și se făcu noapte.... Fetița își luase cu ea și carte cu basme mîzgîlite în neștire. O folosi, deschizînd-o, ca pe o plapumă ce-i acoperi și-i feri de răcoare...
Ei visară nonstop toate "porcărioarele" mîzgîlite de fetița în cartea cu basme...
Dimineaţa, cînd se treziră departe de casă şi de cana cu lapte, clipiră des şi se mirară: ce carte-a fost asta care aşa de cald ne-a ţinut, ce personaje acestea care ne-au ţinut de urît? E bine, e bine departe de casă; ne ţine într-însa pădurea cea deasă o viaţă întreagă, de-aici pîn-acolo? Ce-ar fi să citim un pic şi din "Momo"?
Atunci băițelul se îmbufnă și zise: Dacă citim din "Momo" o să trebuiască să-ți spun Momoțica? Nuuu, se răsfăță dînsa, îmi spui Un fetiț! Bine, să scoatem și Melcucul din perna de frunze, dacă-i pe-așa! Și-l scoaseră, trăgîndu-l de fulărelul albastru pe care-l purta mereu la gît, fiindcă melcucii, în general, fac repede amigdalită și răgușesc una-două dacă plouă! Melcucul, cum apăru, întrebă: unde e Radiera? Vreau să-mi lipesc talpiciul de tanti Radiera, ca să nu am pietre la ficat! Ce mofturos, pufni Un fetiț! Nu avem Radieră decît la creion! Na! Însă eu obișnuiam să țin vîrful de grafit în gură, ca să scrie moale, se văită Un fetiț.
Ba, pardon! Momoţica şi melcul sînt din altă poveste, de ţinut deocamdată în taină, la traistă - icni cu năduf Un fetiţ, cunoscut totodată drept Prinţesa de Uf (căci vedea la tot pasul probleme).
În povestea aceasta aş prefera să-l chemăm pe Regele Coropişniţ şi prietenul său.
Băieţelul uimit asculta şi rîdea: Prinţesa de Uf, ronţăind la creion, făcuse limba mov.
Şi-acum dansăm?
Eu nu știu decît tango, se lăudă Băiețelul, dar am un mare secret! Ce secret, ce secret? îl asaltă fetița. Hm, dacă-i secret, nu se spune, o potoli, serios, Băiețelul.
În timpul ăsta, în oraș se dădu alarmă la pompieri că ei doi au dipărut de acasă și nu sînt nici la școală, nici la cinematograf, nici la Tăiatul voluntar al frunzelor pentru cățeloi! Diriga intră înr-o panică botanică și înghițea flori de mușețel cu tot cu ceiul pentru nervi. Se mobilizară patru mașini roșii, cu tulumbe, în toate părțile. Sobolul se trezi din somn și propuse declararea unei Stări de urgență în mușuroaie. Alerta era maximă printre bursuci. Regele Coropișniță nu era de găsit nicăieri!! Prințesa de Uf tot scormonea să afle Marele Secret. Ce-mi pasă mie de ăștia că ne caută, mie să-mi zici Marele Secret, Băiețelule! Altfel rod creionul pînă la Radieră!!
Alături de ei, pe o crenguță mlădie, Omida cu Lulea trăgea tacticos din lalea și se gîndea că are prea multe piciorușe, ar fi trebuit să-și facă o operație estetică, ceva... să scape de harababura asta din timpul mersului. Un țînțar emițător ținea întreg copacul la curent cu desfășurarea de forțe din Orășelul De Lîngă Pădure. Se formaseră detașamente de pitici trădători, trimise, cu hîrleț și tîrnăcop, în căutarea, găsirea și aducerea lor pe targă! Uraaa, țipau ei bezmetici, drogați cu leuștean! Vi-i aducem copți!! Rîurile se zgribuleau între maluri, nefiind de acord, ele erau noncombat! Iar fetița și băiețelul dansau în voia cea bună pătrunjelul!
Amuşina acum la rădăcini o mătrăgună. Vai, vestea asta nu-i deloc a bună. Căsuţa din copac e în pericol, ar fi de luat în calcul o evadare: cu libelula sau elicopterul? Dar mai întîi să spună Băieţel misterul. Altfel mă supăr şi mă-ngălbenesc, la faţă, la fustiţă şi la limbă, doar ştii culorile ce iute mi se schimbă - oftă Prinţesa Uf cam speriată. Fetiţ deodată semăna cu o băiată.
Deodată băiețelul se opri brusc. Am o IDEE! Ne camuflăm. În ce, îl luă în rîs Prințesa de Uf? În Castelul De Topaz Doaspit, răspunse pe loc băiețelul! Tu și așa ești Prințesă, mai apare și Regele Corpîșniță, găsim noi și o Regină Campanulă și treaba-i gata. Dar Prințișori nu sînt, protestă Prințesa de Uh! Ba sînt, uite-i, Prințișorii de Aer!! Hai să dansăm Dovleacul pe furate!
Prințesa de Uf stătu puțin pe gînduri și zise: Tu nu crezi că ne-am putea camufla în titirezi?
În huhurezi, în lapte de mătase, în ochi de lilieci şi-n ghinde. Dar mai întîi, cu spatele la spate, vreau să dansăm Dovleacul pe furate.
Şi, la ureche: Prinţişor de Aer, să ştii şi tu, era aşa, cam fraier... L-aş prefera pe Prinţ Cartof. Of şi piof...
Ifo-ifo-torontof!
Şi-am încălecat pe prune, evadarea nu se spune.
Trimiteți un comentariu