Foarte frumoase... Şi culorile îmi plac foarte mult. În lumină bună, cel puţin, culorile şi contrastele de la aparatul ăsta sunt perfecte... În prima poză, îmi place că ai şters fundalul, şi perspectiva "de vis", dincolo de frumuseţea ei în sine, mi se pare că evocă şi o pregătire a fluturelui de a se avânta într-o lume a viselor sau poveştilor, care e clar delimitată de punctul în care stă el, şi e "vizibilă". Pe lângă asta, din unghiul din care l-ai luat, seamănă cu un avion gata să decoleze :) În ultima, îmi place că fluturele se vede foarte bine :) Am impresia că îţi place specia asta. E specia ta preferată? Parcă ai mai menţionat-o în textele tale. Nu ştiu dacă pe blog sau în cărţi... Mie îmi plac cel mai mult cei negri (sau maro închis?) cu puţin portocaliu.
S-a întîmplat ca în primăvara asta să văd mai mulţi fluturi coadă de rândunică, mai mulţi chiar şi decât în copilărie. În parc, în cimitir, în plin centru. Acesta e în cimitir, pe o piatră funerară veche. L-am tot urmărit, s-a aşezat, m-a lăsat să îl fotografiez (fără zoom - ultima e pur şi simplu de la câţiva centimetri). Eram într-o zonă foarte veche, cu multă verdeaţă, copaci uriaşi, morminte una cu pădurea, aşa încât fluturele părea că nu se teme de nimic. Cei cafenii cu dungi portocalii şi pete albe pot fi Red Admiral. Am întâlnit câţiva la marginea pădurii, foarte zburdalnici.
Îmi place cum şterge fundalurile aparatul tău (mai precis, obiectivul). Reuşeşte să le facă fine, fără contururi clare. Lucrul ăsta e greu de realizat, în special la un zoom cu plajă foarte largă, cum e al tău. Multe dintre ele creează fundaluri "agitate", cu contururi suprapuse, care distrag atenţia.
Pe de altă parte, mă intrigă puţin titlul postării. Am impresia că te-ai jucat cu titlul romanului pe care îl traduci, dar nu sunt sigur de semnificaţia de aici. Totuşi, ca autoare, nu mi s-ar părea ciudat dacă ai prefera să păstrezi misterul :) Îţi doresc o zi cât mai frumoasă, Veronica, şi mult spor în ce faci (şi dacă scrii la noul tău roman, din care am citit un fragment care mi-a plăcut foarte mult, şi dacă traduci)!
Şi nu ţi-am răspuns la ultimul mesaj. Da, cei care îmi plac sunt Red Admiral, am verificat. Legat de fluture, faptul că era pe o piatră de mormânt (nu mi-am dat seama de la început) face şi mai de impact sugestia de avânt, în zbor, într-o lume diafană, ideală. Splendidă idee de fotografie...
"Dar" e titlul original, în rusă. Am impresia că ar cam fi o legătură între lucurile pe care le văd şi cartea în care sunt - de ce le văd, mai exact. Pe coperta cărţii din stânga mea, am observat zilele trecute, e şi un fluture mic. Culmea, este o coadă de rândunică. Mulţumesc pentru vorbele bune. Din păcate, nu scriu, dar mintea deja zburdă, face planuri pentru a doua jumătate a anului. Spor şi ţie în toate!
5 comentarii:
Foarte frumoase... Şi culorile îmi plac foarte mult. În lumină bună, cel puţin, culorile şi contrastele de la aparatul ăsta sunt perfecte...
În prima poză, îmi place că ai şters fundalul, şi perspectiva "de vis", dincolo de frumuseţea ei în sine, mi se pare că evocă şi o pregătire a fluturelui de a se avânta într-o lume a viselor sau poveştilor, care e clar delimitată de punctul în care stă el, şi e "vizibilă". Pe lângă asta, din unghiul din care l-ai luat, seamănă cu un avion gata să decoleze :)
În ultima, îmi place că fluturele se vede foarte bine :)
Am impresia că îţi place specia asta. E specia ta preferată? Parcă ai mai menţionat-o în textele tale. Nu ştiu dacă pe blog sau în cărţi...
Mie îmi plac cel mai mult cei negri (sau maro închis?) cu puţin portocaliu.
S-a întîmplat ca în primăvara asta să văd mai mulţi fluturi coadă de rândunică, mai mulţi chiar şi decât în copilărie. În parc, în cimitir, în plin centru.
Acesta e în cimitir, pe o piatră funerară veche. L-am tot urmărit, s-a aşezat, m-a lăsat să îl fotografiez (fără zoom - ultima e pur şi simplu de la câţiva centimetri). Eram într-o zonă foarte veche, cu multă verdeaţă, copaci uriaşi, morminte una cu pădurea, aşa încât fluturele părea că nu se teme de nimic.
Cei cafenii cu dungi portocalii şi pete albe pot fi Red Admiral. Am întâlnit câţiva la marginea pădurii, foarte zburdalnici.
Îmi place cum şterge fundalurile aparatul tău (mai precis, obiectivul). Reuşeşte să le facă fine, fără contururi clare. Lucrul ăsta e greu de realizat, în special la un zoom cu plajă foarte largă, cum e al tău. Multe dintre ele creează fundaluri "agitate", cu contururi suprapuse, care distrag atenţia.
Pe de altă parte, mă intrigă puţin titlul postării. Am impresia că te-ai jucat cu titlul romanului pe care îl traduci, dar nu sunt sigur de semnificaţia de aici. Totuşi, ca autoare, nu mi s-ar părea ciudat dacă ai prefera să păstrezi misterul :)
Îţi doresc o zi cât mai frumoasă, Veronica, şi mult spor în ce faci (şi dacă scrii la noul tău roman, din care am citit un fragment care mi-a plăcut foarte mult, şi dacă traduci)!
Şi nu ţi-am răspuns la ultimul mesaj.
Da, cei care îmi plac sunt Red Admiral, am verificat.
Legat de fluture, faptul că era pe o piatră de mormânt (nu mi-am dat seama de la început) face şi mai de impact sugestia de avânt, în zbor, într-o lume diafană, ideală.
Splendidă idee de fotografie...
"Dar" e titlul original, în rusă. Am impresia că ar cam fi o legătură între lucurile pe care le văd şi cartea în care sunt - de ce le văd, mai exact.
Pe coperta cărţii din stânga mea, am observat zilele trecute, e şi un fluture mic. Culmea, este o coadă de rândunică.
Mulţumesc pentru vorbele bune. Din păcate, nu scriu, dar mintea deja zburdă, face planuri pentru a doua jumătate a anului.
Spor şi ţie în toate!
Trimiteți un comentariu