Prima mea experienţă
Writers in Residence, aşteptată încă din primăvară, ţinută la secret pînă acum, e gata să se încheie înainte să înceapă.
De la 1 septembrie ar trebui să mă aflu într-un bîrlog de pîrş, să petrec o vreme singură acolo, într-un loc care pare mirific - mult verde, un sat, locuinţa unui mare scriitor sîrb - invitată de Ministerul Culturii din Serbia. Rezidenţa este undeva lîngă Belgrad. Problema este că, aşa cum se întîmplă la noi, cel mai greu e să ajungi aproape.
Cum ajungem la Belgrad?
Pînă anul trecut, exista un tren din Timişoara, am mers şi eu cu el. A fost suspendat recent. Linia ferată de la sîrbi este în reparaţii majore. În locul trenului, au pus un autobuz. De foarte de curînd, a fost suspendat şi acesta. Nici din autogara Timişoara nu mai pleacă nici un autobuz spre Belgrad. Deci, nu tren, nu autobuz.
Iar de avion nici nu se poate pune problema, ar fi necesar un by-pass ridicol prin Viena sau Munchen, iar costurile ar fi de cinci, şase sute de euro, nesimţire curată pentru a parcurge cei 150 de kilometri dintre Timişoara şi Belgrad.
Nu am găsit nici microbuze, curse private, nimic de la noi către ei. Doar nesfîrşite discuţii pe forumuri despre ridicolul de a nu putea ajunge din Timişoara la Belgrad.
În aceste condiţii, stau ca pe jar de cîteva zile, încercînd să-mi fac curaj să îi anunţ că nu voi putea veni. E de toată jena. Nu am cu ce. Măcar de-aş fi avut o căruţă, un măgar, un balon, ceva.
Dacă ştie cineva vreo soluţie, o cale de transport posibilă, la zi, nu ce-a fost şi nu mai e, vă rog să îmi spuneţi.
Iată o imagine de cotlon de pîrş aproape pierdut, de la reşedinţa unde ar trebui să ajung.
Ceva păreri de rău ar fi, dar am atîta treabă şi acasă, încît pot să mă cotlonăi şi pe-aici, no...
***
Pentru că foarte multă lume caută cum se ajunge de la Timișoara la Belgrad, fac o adăugire despre experiența mea.
Eu am mers, în cele din urmă, cu trenul de la Timișoara la Vârșeț, este un tren de mic trafic de frontieră. Mai exact, o săgeată albastră care pleacă dimineața la 5.40 din Timișoara. Era destulă lume, e ok, multe familii mixte cu copii, care probabil fuseseră în vizită pe la bunici, rude, dar și turiști străini sau oameni care mergeau la muncă. E un drum de mai puțin de două ore. Iar în tren erau oameni care știau de autobuzul care pleacă din gara Vârșeț spre Belgrad. S-au grupat, știind că trebuie să se grăbească la coborâre, fiindcă autobuzul nu așteaptă. Se plătește direct la șofer. Eu nu am văzut acest autobuz, i-am lăsat înainte pe cei care se grăbeau, fiindcă pe mine urma să mă ia cinva din gară cu mașina.
Gara Vârșeț e mică, antică și nerenovată, cât am așteptat gazdele să vină să mă ia, cam o oră și jumătate, nu am văzut nici urmă de autobuz, microbuz, nimic, nici măcar de... localitate. Așadar, dacă mergeți cu varianta, asta, fiți siguri că vă cuplați în tren cu cei care știu de acel autobuz, sau întrebați dinainte detalii.