28 martie 2018

Pescărușul Gregoire

Pescărușul Gregoire mă trezește, bate în geam ca în apă.
Ariadna, pescărușa, se teme să poposească pe pervaz. Zboară la geam ca un sfinx colibri, pe loc, câteva secunde, dispare.
Calcă amândoi pe zăpezi neîncepute, cu aripile strânse la spate se apleacă, se uită în cuibul care stă să înceapă.


(foto: VDN)

26 martie 2018

Antologie de proză românească în Germania

A apărut antologia Die Entführung aus dem Serail / Răpirea din Serai, editată de revista die horen a Editurii Wallstein. Textele sunt alese de Bogdan-Alexandru Stănescu și traduse de Ernest Wichner și Georg Aescht. Cartea a fost lansată la târgul de la Leipzig și poate fi găsită aici.
Eu sunt prezentă cu povestirea Cărămida, din volumul Roșu, roșu, catifea, aleasă de B.A.S. și tradusă de Ernest Wicher.
Un interviu despre antologie, în Observator cultural.

22 martie 2018

A apărut „Forma apei”

Semn de carte. Azi a apărut Forma apei, de Guillermo del Toro și Daniel Kraus. Cartea are peste patru sute de pagini și, dacă mă întrebați pe mine, este o realizare impresionantă, spune într-un mod complet diferit de film povestea Elisei și a creaturii din ape. Sunt capitole, personaje, acțiuni, fire întregi de poveste care nu se regăsesc și în versiunea cinematografică, iar scriitura e pur și simplu splendidă. Mi-a făcut plăcere întâlnirea cu cartea asta, o așez între traducerile destul de complicate care mi-au adus bucurie.


Forma apei a apărut la Editura Polirom, în colecția Biblioteca Polirom coordonată de Bogdan-Alexandru Stănescu. Redactorul cărții este Dan Croitoru.

20 martie 2018

Sălbăția și Isidor la olimpiadă

Spre văi de jad și sălbăție a fost sâmbătă subiect la Olimpiada de limba și literatura română, etapa județeană/pe București, la clasa a IX-a. Un fragment din basmul rimat, în paralel cu un fragment din Ideal de Coșbuc. Onorată, mulțumesc celui care a ticluit subiectele.


Sursa, aici, unde sunt și subiectele pentru clasele mai mari.

Iar O vară cu Isidor a fost subiectul dat la clasa a V-a. Subiectele, aici.

18 martie 2018

Lalele, drafturi, confesiuni


Era o astfel de zi.
Zece ani de când scriam povestea cu lalele.

Ieri am ajuns la capătul celui de-al doilea draft al unei cărți pe care nu o să o public foarte curând - poate niciodată. Pe cât de reconfortant, pe atât de chinuitor scrisul ăsta al unei povești care sapă în tine și pe care știi sigur că o s-o ții multă vreme în casă - pe de o parte, confortul lucrului care o să rămână la tine, pe de alta neliniștea - ce fac aici și de ce?

Reușesc, cu chiu, cu vai, să scriu textul cerut acum două luni, despre traduceri, pentru o revistă. „Eu nu sunt traducător” se numește, e doar o confesiune scrisă dintr-o răsuflare; nu știu dacă o să mă audă cineva. („Însă acolo, la capătul unei traduceri, când simt că n-a mai rămas aproape nimic din mine în mine, o propunere de traducere e ultimul lucru de care vreau să aud. Ceea ce-aș vrea să aud iarăși e propria mea voce, dacă ea mai există. De sub dărâmături sau de peste păduri minunate, aș vrea s-o aud, cât de slabă și mică, dar deslușită și diferită de tot ce e-n jur.”)

(foto: VDN)

9 martie 2018

„Orașul și literatura” și o cronică la „Sylvie și Bruno”

Diseară, în a doua seară a festivalului „Orașul și literatura” (Lofest), susțin o lectură publică alături de Gabriela Adameșteanu și Tatiana Țîbuleac. Moderatori, Ovidiu Șimonca și Cezar Gheorghe. Întâlnirea are loc la sediul Institutului Cultural Român din Aleea Alexandru, intrarea este liberă.
Onorată să fiu invitată pentru al doilea an consecutiv la acest festival. De această dată, este o ediție la feminin.
Mai multe detalii pe pagina festivalului, aici.


***

O cronică la romanul Sylvie și Bruno al lui Lewis Carroll a apărut astăzi, în revista Observator cultural. O semnalez nu doar fiindcă este foarte bună - și aduce în discuție și munca traducătorului -, ci și fiindcă va rămâne, probabil, o raritate. Cronicile la cărțile pentru copii și adolescenți sunt o raritate la noi. La fel și cele pentru cărțile traduse. În cazul cărților care sunt și pentru copii și traduse, vă dați seama cum stăm - chiar dacă vorbim despre o capodoperă veche de o sută treizeci de ani tradusă pentru prima oară la noi.
Imponderabilitate, delicatețe și „aiureli“ - cronica excelentă a Gabrielei Cârlan, aici.