Ziua când a murit o pasăre.
Mă gândeam, nu demult, cum poate să te sune cineva și să-ți vorbească despre te miri ce nimicuri în ziua când a murit un scriitor la care ai ținut enorm, pe care l-ai citit integral și din ale cărui cărți te-ai hrănit, mult înainte de-a începe să scrii. De parcă ar fi o zi obișnuită. Asta înseamnă să trăiești în lumi paralele.
Azi e de parcă ar fi murit o pasăre. S-a stins, puțin câte puțin, sub ochii noștri, mult înainte de-a muri. Așa fac păsările cântătoare. Sunt extrem de atașată de muzica ei și de ea, cu ipod-ul plin de cântecele ei, fixate acolo de ani - multe, multe (nu și acela, cel mai cunoscut). N-a fost „autorul unei singure cărți”, nici pe departe. A cântat mult și bine și-a fost extrem de multă durere în muzică și în viață. Să tăcem. Să ascultăm. Mă va însoți mai departe vocea ei, în toate drumurile mele.
Sinéad O'Connor.
