A fost anul unei singure cărți pentru mine, așa cum mi-am dorit în alți ani să fie.
Am publicat volumul în care mi-am adunat povestirile din ultimii șapte ani, Quilt. L-am propus editurii Polirom în februarie, Adrian Botez m-a anunțat cam în două săptămâni că s-a aprobat publicarea, cartea avea să apară de ziua mea, în mai - lucru care nu mi s-a mai întâmplat cu nici o altă carte: Quilt s-a născut de ziua mea.
Au urmat lansări la Bookfest în București, apoi la Sibiu, Brașov și Chișinău, iar întâlnirile prilejuite de aceste evenimente rămân și cele mai prețioase pentru mine la capătul anului. I-am avut alături în aventura asta pe Adela Greceanu, Radu Vancu și Romulus Bucur, pe Oana Boca Stănescu, Maria Pilchin și Claudia Fitcoschi - le mulțumesc și aici încă o dată pentru efort și susținere, pentru mine ieșirile publice vin cu un mare consum emoțional și știu că așa trebuie să fie și pentru ceilalți, oricât de puternici și de siguri pe ei ar părea. Le sunt foarte recunoscătoare.
De asemenea, câteva reacții de la oameni care contează - câteva cronici bune, câteva cuvinte minunate, câteva mesaje care se duc drept la inimă. Mulțumesc!
Mi-au apărut două traduceri, Piatră și umbră, Burhan Sonmez (Anansi/Pandora M) și Secretele fericirii, Joan Silber (Polirom).
S-au reeditat: biografia romanțată Luchian. Ochii, sufletul, mâna și, în câteva rânduri, O vară cu Isidor (trei tiraje noi, unul apărut ieri!) și Iarna lui Isidor (două tiraje noi), toate la Polirom.
Volume colective: un text inedit în Jocuri și jucării (seria „Cărțile mele”, Arthur). Și un interviu amplu în volumul Diei Radu, Călătorie într-o fotografie (Nemira).
S-a pus la cale traducerea unuia dintre romanele mele în Franța - sper să vedem povestea asta împlinită, a fost una dintre cele mai bune întâmplări ale anului, pentru care n-am nici un merit.
Am participat pentru a doua oară la minunatul club de carte de La Taifas, cu Quilt.
N-am fost anul acesta la nici un festival din țară; la nici un eveniment din Timișoara culturală; iar la un târg internațional a trebuit să refuz participarea, eram epuizată și se suprapunea cu alt eveniment de la noi.
Am călătorit un pic mai mult decât mă țin obiceiurile și puterile - opt drumuri cu totul.
Am avut și două scurte concedii, de patru zile, ceea ce a fost fantastic: timp dilatat, Viena și Neptun. Ba am furat și câteva zile singură la Constanța, când era deja toamnă - iar acolo am făcut cam ce-am făcut în tot anul când am avut o bucățică de timp doar al meu: am scris la trebușoara asta la care tot scriu din 2017 încoace, un roman amplu. Așa și trec dintr-un an în altul, crescând la cartea asta a mea care nu se vrea dusă de lângă mine nicicum.
Două interviuri consistente, acordate zilele trecute, o să apară în ianuarie în două dintre cele mai frumoase și vii reviste culturale de la noi (Familia și Matca).
A fost un an cu multă violență, pentru un om pașnic și care detestă tămbălăul e tot mai greu, aș fi vrut să stau mai mult departe de zarva online (contul de FB a fost închis doar două luni și ceva), dar am reușit să supraviețuiesc în continuare fără alte rețele, whatsapp-uri, canale și cănăluțe, aplicații pentru orice, cât mai old-style, cu mult mers pe jos, ochii la cer și la oameni și speranța cuibărită, cu aproape tot penajul intact, în buzunarul de la piept.
Finalul anului vine cu câteva întâlniri fericite, de care n-am prea avut parte tot anul. A fost un an al singurătății acute.
Cam ăsta a fost 2023.