Este impresionant câte lucruri se pot face cu pasiune chiar și în cele mai crunte timpuri. Și cum pasiuni precum cea pentru cărți pot fi realmente salvatoare la greu. Sunt profund mișcată de munca Slavei Svitova, pe care am cunoscut-o la Iași, în Rezidențele Șotron, scriitoare ucraineană - scrie proză scurtă și literatură pentru copii - și editoare care scoate cărți, una după alta, cu zâmbetul pe buze, chiar și când urlă sirenele și se stinge lumina. I-am acordat recent un interviu, pentru Editura Creative Women Publishing, condusă de ea. A apărut în octombrie, când în Kiev era mult mai liniște ca acum. Acordat în engleză, tradus în ucraineană, poate fi citit aici.
30 noiembrie 2022
29 noiembrie 2022
Noiembrie - spre capăt de an
Când o să se încheie anul o să știu, fiindcă știu deja, care a fost cea mai grea zi din an, dar și cea mai fericită. Ca să nu fiu tentată să expun aici superlativele (boala acestui loc, care reduce totul la „cea mai” și „cel mai”), mă gândesc de acum la ele și le țin pentru mine.
E ziua cea mai grea, pe de o parte, nu doar din an, dar poate din ultimii ani sau din viață - și simt limpede cum ea, momentul acela care părea de netrecut, m-a întărit odată trăit, însă mult după aceea (când trăiești de netrăitul, ceea ce ți se pare că te va stinge pe loc când se va întâmpla, și iată-te dincolo, în locul unde deja acel ceva de temut s-a întâmplat, și tu mergând mai departe și simțindu-te vie, ușoară, scuturată de spaime ca de o râie). Și cea mai fericită zi, legată desigur de cărți/viață/scris/oameni - așa, împreună -, din nou ceva de nemărturisit public, fiindcă și-ar pierde chiar miezul luminos și cald și numai al tău; darul primit în câteva cuvinte și gesturi de o discreție sublimă de la cineva, un om cu care rareori ai vorbit față în față, dar pe care-l admiri și care te știe, cumva, mai bine decât toți apropiații la un loc: îți știe sensul, nevoile, rostul, acolo își așază darul.
Zile care rămân. Și ceva prea multe călătorii care au fragmentat anul, uneori cu amărăciune, alteori cu bucurie, și ceva prea multă zbatere cu un teanc de pagini care crește cam nărăvaș - și încă o lună cu care va trebui să facem ceva, e a noastră.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)