O cronică amplă, extraordinar de generoasă, a biografiei romanțate Luchian. Ochii, sufletul, mâna, a apărut în revista Apostrof: „Un zugrav” de Radu Constantinescu. Mai jos, câteva fragmente; cronica poate fi citită integral aici.
*
Un astfel de volum este şi Luchian.
Ochii. Sufletul. Mâna de Veronica D. Niculescu, editura Polirom, Iaşi,
2020. Personalitatea marelui pictor, evocată sobru, în limitele realităţii
istorice, capătă contur printr-o reconstituire exemplară a destinului său
zbuciumat, supus unor încercări existenţiale dramatice. Respectând structura
tradiţională a unor astfel de lucrări, volumul urmează riguros firul vieţii
artistului, de la primele sale încercări artistice din anii copilăriei, când
era să fie pedepsit pentru că o desenează pe…bucătăreasa familiei, Safta cea
urâtă, şi până la dramaticele momente din finalul vieţii, când scleroza îi
mutilează corpul fiind nevoit, pentru a putea întinde culoarea pe pânză, să-şi
lege penelul de braţ.
Cartea este scrisă alert, cu metafore bogate, pe măsura
exploziei de culoare şi lumină din pictura artistului. Dar, dacă ar fi să
identific cea mai semnificativă trăsătură a întregului demers epic al Veronicăi
D. Niculescu aceasta ar fi, fără îndoială, autenticitatea reconstituirii.
Autoarea procedează ca un versat restaurator de artă, caută cu acribie şi răbdare
dovezi, urme, mărturii, le examinează şi le evaluează pe îndelete, pentru ca,
în final, din însumarea acestor cioburi colorate, în nuanţe vii sau sumbre, să
recompună un grandios vitraliu, viaţa lui Ştefan Luchian.
În acest context, merită
subliniat remarcabilul efort al autoarei de a integra cât mai verosimil
elementele de ficţiune firului narativ biografic, pentru a păstra drumul, aşa
cum însăşi mărturiseşte, „cât mai aproape de adevăr“. Documentarea este
exemplară.
(...)
Meritorie este şi încercarea
autoarei de re-compune „biografia“ unor pânze celebre ale pictorului. Cu un
suport ficţional plauzibil, se derulează, astfel, povestea realizării La
împărţitul porumbului, 1905, a pastelurilor diafane de la Brebu, 1908, a Moarei
de la Poduri, 1909, a Lăutului, 1912, a dramaticei picturi Un
zugrav, 1906, lucrare care rămâne un emoţionant document de viaţă, o mărturie a
suferinţei însăşi pe care şi-ar fi dorit s-o picteze. În faţa uleiurilor,
acuarelelor, pastelurilor – portrete, peisaje sau flori, Veronica D. Niculescu
se străduieşte cu succes să pătrundă dincolo de stratul de culoare şi să
descifreze meandrele sufleteşti ale celui care, urmând destinul bunicului său,
Andrei, zugrav de biserici, şi-a câştigat renumele de pictor al florilor, al
oamenilor simpli.
Biografiile romanţate ale
editurii Polirom aduc o binevenită pată de culoare şi inedit în peisajul nostru
editorial.
***
Aici puteți urmări lansarea
live a cărții, din Librăria Humanitas de la Cișmigiu, alături de criticul literar Dana Pîrvan.