10 cărţi de suflet

Zece cărţi, câte o frază? E prea mare şi prea sălbatică pasărea asta ca să stea în colivie. Dar astăzi lista mea arată aşa.

1. Vladimir Nabokov – Darul
Pentru că nu există roman de dragoste mai frumos decât Darul lui Nabokov – de dragoste pentru literatură. O poveste în cinci capitole, având ca eroină principală literatura rusă, înveşmântată în cele mai alese straie, o poveste executând o piruetă ghiduşă în interiorul unui sonet – iar în jur e plin de fluturi.

2. Vladimir Nabokov – Pale Fire
Oriunde am ocazia să călătoresc, Pale Fire este prima carte pe care o caut în librării, indiferent de limbă, cunoscută sau necunoscută mie. Am citit-o în original, am răsfoit-o în alte limbi, Pálido fuego, Bleda vatra, cu urechile ciulite la ce-au îndrăznit deja alţii.

3. Samuel Beckett – Watt
Deschide Watt oriunde şi decupează din roman un poem de pus la rană. Aşa: “Sau există o sosire care nu este sosire la, o plecare care nu este plecare către, o umbră care nu este umbră a scopului, sau nu? Fiindcă ce este această umbră a plecării în care noi sosim, această umbră a sosirii în care noi plecăm, această umbră a sosirii şi plecării în care noi aşteptăm, dacă nu umbra scopului, a scopului care se veştejeşte îmbobocind, care îmboboceşte veştejindu-se, a cărui înflorire este veştejire îmbobocindă?”

4. A.P. Cehov – Schiţe şi povestiri
Oricând şi oriunde, Cehov. Oricare volum de schiţe şi povestiri. Şi acolo Grişa, Copiii, Vanka, Fugarul, Kaştanka şi Stepa, şi apoi Casa cu mezanin, şi iarăşi Casa cu mezanin, şi Salonul nr. 6, şi Omul în carapace, şi Agrişul, şi În râpă... Nu se termină niciodată.

5. A.S. Puşkin – Evgheni Oneghin
„Cea mai iubită odraslă” a fanteziei lui Puşkin, roman constând din 5541 de versuri. Citim în traducerea lui George Lesnea, cu modificările impuse de rimă, citim şi în traducerea fidelă a lui Nabokov. Fiindcă tot el ne zice acolo: „What is translation? On a platter/ A poet’s pale and glaring head,/ A parrot’s screech, a monkey’s chatter/ And profanation of the dead...”

6. Charles Baudelaire – Mici poeme în proză
Comoară prăfuită dintr-un anticariat, în care-s montate: Cîinele şi flaconul, Mulţimea, Văduvele, Jucăria săracului, Singurătatea, Ochii săracilor, Îmbătaţi-vă, Supa şi norii, Cîinii cei buni – şi nu o să zic nimic, doar o să flutur aceste câteva titluri, întocmai cum face copilul murdar din Jucăria săracului, râzând de peste drum la cel bogat, legănându-şi preţioasa jucărie lipsită de culoare şi perle: un şobolănel viu într-o cuşcă.

7. Konrad Lorenz – Şi el vorbea cu patrupedele, cu păsările şi cu peştii * Aşa a descoperit omul câinele
De cartea lui Konrad Lorenz sunt legată pe viaţă, ca o stăncuţă îndrăgostită: „Şi deoarece stăncuţele se logodesc, precum am spus, în primul an de viaţă şi se căsătoresc în al doilea, legătura lor durează foarte mult, poate chiar mai mult decât a oamenilor căsătoriţi. Şi după mulţi ani, masculul o hrăneşte pe femela sa la fel de duios, îi adresează aceleaşi sunete domoale ale iubirii, tremurând de emoţie la fel ca atunci, în primăvara dintâi, ca şi când ar trăi iarăşi prima iubire.”

8. Vladimir Sorokin – Dimineaţa lunetistului
Deşi este prima carte a lui Sorokin tradusă la noi, purtând marca fraţilor Vakulovski, Dimineaţa lunetistului a rămas şi acum favorita mea dintre toate cărţile acestui scriitor. Dar aştept cu nerăbdare Grăsimea albastră.

9. Michael Ende – Momo
„N-am timp, n-am timp, n-am timp...” Lasă totul baltă şi citeşte o poveste salvatoare. Nimeni nu ştie mai bine ca fetiţa Momo cum să ne apere de hoţii de Timp. Nu te grăbi, nu te grăbi – şi ea merge încet, pe urmele ţestoasei cu litere luminoase pe carapace...

10. Radu Gyr – Sângele temniţei * Balade
Poeziile lui Radu Gyr sunt frumuseţe pură – în nici o altă beznă n-ai să găseşti atâta neaşteptată lumină, la fel cum în nici o altă izbucnire luminoasă n-ai să dai de atâta amarnică noapte.


Pentru Bookmag, la solicitarea Virginiei Costeschi.