Unde?

Este o tristețe copleșitoare în toate și o urgență pe care e din ce în ce mai greu să o ții departe de corp. Un tremur, noapte și zi, care vine din mințile bombardate, inundate de rău. Să te zbați ca să poți să trăiești. (Unde să fugi? Unde mai există un petic de liniște? De bunătate, de lumină, de sinceritate, de autentic, de dragoste, de suferință pur personală, de... Unde un colț unde alegerile tale pentru niște valori să conteze? Unde colțul tău mic unde dacă faci lumină să rămână lumină? Unde dacă stingi, să rămână stins. Lumea a devenit deodată prea mică - e absolut totuna unde te afli, răul te-ajunge peste tot, intră prin fisuri invizibile, se insinuează ca fumul, murdărește tot, este.) Din ce în ce mai greu de trăit.

Nabokov - despre răbdare, frumusețe, detaliu

23 aprilie. Ziua de naștere a lui Nabokov.

Sunt zile de naștere ale unor scriitori pe care le știu și trezită noaptea din somn, ca pe ale unor rude de gradul întâi. Acei scriitori din care-am citit tot, până la ultima virgulă. Nabokov e unul dintre ei. Nabokov e deasupra tuturor, nu există pentru mine iubire mai mare, mai orbitoare.

Am început să traduc la finalul lui 2007, când Sibiul era Capitală Culturală Europeană, când eram cu toții extrem de obosiți - și de bine hrăniți sufletește după mii de evenimente culturale la care participam și despre care scriam într-un ritm nebunesc. Tocmai predasem la Cartea Românească al doilea volum de povestiri al meu. Așteptam. Voiam altceva. Nu mai scriam, îmi trebuia pauză. Citeam, mă refugiam în lecturi. Și atunci, către iarnă, citind „Ochiul” lui Nabokov, un roman scurt și splendid, m-am apucat să-l traduc. Fără să mă intereseze nimic altceva. Doar ca să fac asta. Doar ca să văd dacă pot. A fost de parcă-mi căzuse un măr în cap. Am avut noroc! Anul viitor, traducerea propusă la Polirom a fost primită - Polirom a câștigat chiar atunci drepturile de publicare a seriei Vladimir Nabokov. Așa l-am cunoscut pe Bogdan-Alexandru Stănescu - nu ne știam înainte. Așa a început colaborarea mea cu Polirom. Au urmat alte și alte traduceri. Multe romane, dar și scrisorile, visele... (Cursurile am refuzat să le traduc, nu fac retraduceri, e altă poveste, nici nu urmau să apară aici.)

Nabokov m-a învățat răbdarea, scrisul și rescrisul, detaliul care face povestea (sau mi-a șoptit că e bun felul obsesiv în care lucrez), mi-a deschis și mai bine ochii la frumusețea de neposedat din tot ce ne înconjoară, scrisul despre tot ce e și nu e, despre ce ești și despre ce nu ești!... Cu cărțile lui am învățat să renunț ca să primesc. Cu romanele lui am renunțat la concedii, ca să stau acasă și să rezolv jocuri de cuvinte din bilețele decupate pe o canapea, ca să fac cărți, ca să iubesc cu tot trupul și toată mintea mea ce era mai important de iubit. Cu el am învățat să alung tot ce înseamnă pierdere de timp - ca să câștig chiar asta: timp, timp.

În poză sunt traducerile mele (cu turnul de originale în fundal; am lucrat mereu cu cărți adevărate, nu cu pdf-uri) - nouă cărți, 2.900 de pagini, lucrate de-a lungul a 12 ani.
Seria de autor de la Polirom cuprinde în total 23 de cărți. Au mai tradus, câte o carte, două sau cel mult trei, din rusă sau din engleză: Horia Florian Popescu, Adriana Liciu, Anca-Gabriela Sîrbu, Anca Băicoianu, Sanda Aronescu, Mona Antohi, Livia Cotorcea, Luana Schidu, traducători adevărați, în fața cărora mă înclin, ca amatoare îndrăgostită ce rămân.

Azi, de Ziua Internațională a Cărții, ar fi trebuit să vorbim la Muzeul Național al Literaturii Române din București despre cărți care ne-au format. Evenimentul a fost anulat din cauza unei întâmplări nefericite. Aici este cam ce-aș fi avut eu de zis.
Despre Nabokov, născut la 23 aprilie 1899 (în aceeași zi cu Shakespeare și Shirley Temple, cum îi plăcea să glumească).
Citiți-l, iubiți-l!

„Quilt” - ediție nouă, în Top 10+

A apărut „Quilt” în Top 10+ și a ieșit atât de frumoasă!

Mă mișcă să-mi văd poveștile publicate în una dintre colecțiile mele preferate - colecția de bestselleruri de la Polirom. Mulțumesc tuturor celor care au citit, au scris și au vorbit despre carte. Această ediție este posibilă și datorită lor.

Premiul „Mihai Giugariu” pentru Cartea Discretă a Anului, oferit de Asociaţia Română a Creatorilor Culturali şi Artiştilor (ARCCA), ediţia 2024

Premiul Cartea de proză a anului 2023 pe O mie de semne

„În arealul uman cartografiat în volum intră singurătatea în doi, incomunicarea, vinovăţia fiilor confruntaţi cu degradarea părinţilor la bătrâneţe, gelozia, despărţirile. Iar examinarea acestora o conduce pe autoare către proiecţia unei lumi cu ierarhie răsturnată: sfera umanului, spaţiu iremediabil al durerilor înăbuşite, face un pas înapoi în faţa spectacolului naturii, imuabil şi calm.” (Mirela Nagâţ, Apostrof)

„Povestirile Veronicăi D. Niculescu, nişte bijuterii sclipitoare stilistic, cu fraze de o fină muzicalitate, numai a ei, mi se par tot ce a scris mai bun prozatoarea până acum şi o apariţie încântătoare în proza ultimilor ani.” (Cristian Teodorescu, Caţavencii)