Era o astfel de zi.
Ne lipsesc din librării enciclopediile serioase cu păsări, flori, copaci. Cele româneşti, cîte şi dacă sînt, sînt subţirele rău, şcolăreşti. Cele străine, ceva mai zdravene, nu se potrivesc mereu cu ce avem în preajmă. Şi uite aşa ne tot plimbăm ca legaţi la ochi. Internetul ajută cel mai mult, dar tot e plin de informaţii contradictorii.
Oricum, eu mă bucur de păsăricul cîntător, reîntors zilele trecute la fereastră. Şi graţie lui am găsit cel mai drăgălaş site cu păsări, unde se pot asculta şi trilurile. Al meu cîntă aşa. În cinstea lui voi aminti de-un altul, foarte drag şi veşnic stătător în rîndul întîi:
I was the shadow of the waxwing slain
By the false azure in the windowpane...
2 comentarii:
La început de an am încălzit o ciocănitoare în palme, n-am mai văzut niciodată o asemenea pasăre atât de aproape, am scris, mi-a adus aminte de Janus!
Poate că trăieşte şi acum!
Niciodată nu am atins o ciocănitoare!
Sigur, trebuie să trăiască mult şi bine, după aşa un noroc! Sper că răspunde de undeva: Hăhăhăhă... (cu vocea lui Woody, adică).
Trimiteți un comentariu