Jurnaliere, nimicuri

Pentru că se face o sferă de timp în jurul cafelei aburinde, ridic un pic cutia de pîrş şi zic: jurnaliere! Să înşirăm mărgele jurnaliere. Dar cînd au fost altfel?
Uite că s-au făcut patru ani trecute fix de cînd floribundizăm pe aici. Locul ăsta n-a fost niciodată nimic altceva decît un bîrlog. I-a plăcut şi-i place liniştea, s-a panicat şi se panichează cînd şi-o pierde, urăşte cînd se-ntîmplă ca vreun trecător, poate cu bune intenţii, nu contează, să ridice capacul şi să zică: iote ce-i aici! Şi lumea să se iote.
Asta ar fi prima însemnare jurnalieră.

Unii apropiaţi ştiu că am refuzat şi refuz ca blogşorul meu să fie inclus în grupuri, în campanii de promovare, fie şi pentru scopuri nobile. Nu-i posibil, nu se face. Cum adică să accepţi să fie "sigla dumneavoastră" pe comunicate de presă şi bannere, cînd aici e doar fugă şi e tupilare şi e cuibărire? Mulţumesc pentru înţelegere. Şi-acum să toarcem un pic.
Apoi, nu-mi place deloc, dar deloc, cînd mă pomenesc cu vizitatori întîmplători, forţat aduşi din lumi paralele, nici o legătură cu bîrlogul meu. Mai exact, cînd cineva pune un link cu vreo postare de-aici, în vreun loc din ăla agitat, cu sute de perechi de ochi pe mii de "articole". Aşa ajunge o biată însemnare jurnalieră - să zicem un disperat strigăt intim - expusă pe un gard dintr-o ţară străină. Vai, ce v-ar mai putea povesti bietul scăunelul meu cu trei picioare, scos din casă pe nepusă masă şi judecat, chiar aşa, ca scaun! Please don't do that anymore!

Nu-mi place promovarea, nu-mi plac grupurile şi adunările. Perioadele de lucru în cîte-o redacţie au fost the worst of the worst pentru mine. E ceva împotriva firii mele. Am restrîns, în ultimii ani, cam toate colaborările din sfera asta, şi-aşa atît de subţiate. N-am mai lucrat într-o redacţie de mai bine de cinci ani. Sînt uluită cînd lîngă numele meu apare "jurnalist". Cît despre aici, aici mă lăfăi în hamac cu ochii după nuci. Viezurii sînt bineveniţi.

*

Crizantemele trăiesc mai mult decît ai îndrăzni să speri.

Locuri unde n-am fost niciodată: Iaşi.

Carnea se lipeşte atît de iute. Astăzi poate scoatem aţele.

Traduc cu viteza unui melc cu ochii tăiaţi.

În fiecare loc în care stau, sînt ca o aşchie într-un trup. Fie trupul cît de frumos, eu tot într-un jgheab de puroi mă lăfăi.

*

Cineva îmi semnalează, cu bune intenţii, o cronică la proza scurtă a lui Beckett. O revistă pe care n-o frecventez. Cu bune intenţii se vede că scrie şi autorul articolului. Dar sînt atîtea greşeluţe şi greşeloaie, de mă trec transpiraţiile. Pînă şi numele personajelor sau ale povestirilor sînt transcrise cu greşeli! Să te mai întrebi ce-o fi priceput omul din carte, în condiţiile astea? Nu... Fiindcă să răspunzi "nimic" ar fi prea de toată frumuseţea.

*

Meciul de fotbal Gloria Frumuşica - Dante Botoşani!
Asta da, are legătură cu Beckett.

*

Dar să şi informăm un pic. Fiindcă se cade, cîtă vreme vorbim despre dragoste - film şi muzică. Urmează două festivaluri foarte, foarte dragi mie.
Mîine începe Jazz & More. Loc foarte bun de cuibărit timp de patru seri.
Abia aştept să o ascult pe Maria Balabaş, cîntînd în trupa ei atît de drăgălaş botezată Avânt'n Gard.
O să-mi iau avînt în gard şi-o să mă duc şi la Irinel Anghel şi Sorin Romanescu, şi la Seducînt, şi la toate celelalte minunăţii de improvizaţii muzicale.

Apoi, din 25 în 30, o să fie Astra Film Fest. Despre care vom mai povesti.

'napoi în cutie!