5 februarie 2012

Sub Arini - pitici si pitulani

Tot frămîntînd oraşul în picioare şi întrebîndu-mă de ce m-am legat atîta de un loc unde nimic.

6 comentarii:

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

Sub arini se aud cele mai frumoase poveşti. Mulţumesc pentru că ajung şi la mine.

Veronica spunea...

Şi eu mulţumesc cui primeşte. Poveştile adorabilului aici-nu-se-ntîmplă-nimic.

Zvârluga. Zvârluga Bond spunea...

O linişte din pâslă ţi se chiteşte alb sub tălpi...

Veronica spunea...

Dinaintea unei furtuni nedorite, amînate. Dar aşa mă bucur că mai ascultă cineva!

Anonim spunea...

ce de-a lucruri spune fiecare poză, care drept în faţă, care şoptind ca pentru sine.

Veronica spunea...

Ce de-aş mai zice eu, dar mutulică fiind zilele astea, mă exprim prin clic şi clac din pleoapă şi din fotoaparat.
O să zic doar: tare mi-ar fi trebuit motanul ăla.