Copila de zapada

Apare Copila de zăpadă.

Mai întîi a apărut printre copaci, urmată de o vulpe. Apoi, foarte încet, s-a apropiat de casă. În casă erau doi oameni singuri, foarte singuri, era o dată ca niciodată, ca întotdeauna. Apoi, sfioasă, fetiţa a intrat. Şi tot aşa a plecat. Aşteptări. Urme pe zăpadă, carte dragă din copilărie, un basm rusesc cu ilustraţii, alte urme pe zăpadă, de aripi şi de pernuţe cu gheare, o lebădă cu aripi pînă la cer, o vidră sperioasă ca inima unei femei prea singure, cîţi fulgi de nea, atîtea emoţii, cît alb, atîtea pete de culoare. Flori şi flori de gheaţă. Şi, înainte de toate, un mormînt mititel undeva într-o livadă, ascuns ca o rană sub haine. Frumuseţe, dor, dorinţă şi durere.
Copila de zăpadă, adică Faina. Fa-i-na...

Mi-a făcut foarte mare plăcere să o citesc şi traduc, astă-primăvară.
Este un roman de debut, o carte priceput construită, 54 de capitole foarte atent închegate. Acţiunea se petrece în Alaska, în 1920.

Despre carte, detalii interesante şi un fragment, pe site-ul Editurii Polirom, aici.
Alte două pagini, în Suplimentul de cultură.
Iar dacă vreţi să vedeţi o animaţie care surprinde bine atmosfera a poveştii, vizionaţi-o pe site-ul autoarei, Eowyn Ivey, aici.
Un fragment în Tiuk, cu un desen de Dan Perjovschi, foarte potrivit acestor zile.
Şi un fragment în Prăvălia culturală, aici.

***

„Pornind de la un vechi basm rusesc, scriitoarea îşi deapănă povestea despre dezolare emoţională şi spaţială, despre îndelungi suferinţe şi pierderi într-un minunat melanj de duritate şi delicateţe.” (Sunday Times)

„O bijuterie a artei nordice a povestirii. Oricine a cunoscut apăsarea unei ierni lungi şi alinarea adusă de o carte bună citită la gura sobei va aprecia cu siguranţă Copila de zăpadă.” (John Straley)

„O poveste încîntătoare despre iubire, speranţă şi supravieţuire în Nordul îngheţat.” (Daily Mail)