Un premiu

Era o astfel de zi.

Şi nu ştiu cum să simt şi cum să spun lucrurile astea, era mult mai simplu pe vremea coroniţelor.
Radu Vancu, aici, ştie şi zice mai bine. Şi mă bucur că are el îndemînarea şi înţelepciunea, alături de el te simţi într-adevăr confortabil, oricît ai gafa. Confortabil e cuvîntul cheie, iar alegerea îi aparţine, desigur, tot lui Radu.

Pe diploma mea primită aseară de la USR Sibiu scrie aşa: Premiul special pentru traducere - pentru traducerea operei lui Samuel Beckett (Editura Polirom). Iar pînă aseară nu mi-a fost clar exact pentru ce anume, ştiam doar că e pentru traducere, aşa că n-am zis nici ups. Sau ups.
"Operei" înseamnă o părticică, desigur. Jumătate din volumul I, Integrala prozei scurte, după care urmează volumul II, Murphy, Watt, Vis cu femei frumoase şi nu prea.
Traducerile mele reprezintă suma textelor din limba engleză, apariţii în premieră la noi. Total semne, dacă contează pentru cineva, cam un milion şapte sute de mii. Scuzaţi-mi vulgaritatea, pentru mine au fost şi sînt mai mult decît semne, dar uneori ajută să reduci lucrurile complicate la lucruri simple. Limpezeşti şi pricepi cîte ceva. Totalul depăşeşte suma cărţilor de Nabokov pe care le-am tradus.

Îi mulţumesc lui Radu Vancu pentru frumoasa prezentare din care, de emoţii, n-am reuşit să aud foarte mult, îmi făceam aer cu diploma după superba-mi bîlbîială - habar n-avînd că Radu urma să ia Premiul "Piaţa Aurarilor" şi era deci îndreptăţit să aibă şi el emoţiile lui. Sînt sigură că iarăşi a exagerat minunat. Mi-a plăcut partea cu rănile. Traducătorul ar trebui să vină să ne arate rănile... E dureros de adevărat, iar dacă am fi mai pricepuţi probabil ne-am răni mai puţin.
M-a strivit menţiunea cum că acest premiu special s-a mai acordat o singură dată, cu mulţi ani în urmă.
Sînt bucuroasă că mi-am amintit şi i-am menţionat pe toţi ceilalţi traducători ai seriei Beckett, cei care au tradus textele din limba franceză: Ileana Cantuniari, Constantin Abăluţă, Gabriela Abăluţă.

Mulţumesc.
Şi mă gîndesc ce frumos a pus Radu Pavel Gheo o poză cu darul primit de el de la nişte prieteni, anul trecut parcă, la primirea unui premiu USR Timişoara: un teanc de foi albe îngrijit legate, cu titlul "O carte nouă". Nu-mi fac griji, am primit deja o carte nouă de tradus. :) Dar, ca orice răsfăţat, mi-aş dori darul lui Gheo.