Puncte

Uitasem cât de plăcută poate fi greutatea unui trup cald de pisică abandonându-ți-se în brațe când stai și privești pe fereastră, cuibărindu-și botul în palma ta când uiți să mai mângâi, căutând cu fruntea clanța ușii de la balcon pentru a spune: tu, totul și toate, ființe sau obiecte, sunteți doar ale mele. Săptămâni delicioase, catsitter la o pisică cu ochi de chihlimbar și lăboanțe de mătase care îmi amintește că am avut, cândva, un prieten cum altul n-o să mai fie vreodată.

Splendide capitole din cartea la care traduc, gândurile unei femei care pare rea, bețivă, târfă și leneșă în celelalte capitole, văzută de alții, și de fapt înăuntru e așa de contradictoriu totul și așa zboară cîte un fluture deodată. Moartea pare singurul leac.
„Asta îmi plăcea la întrunirile din tabără – uitam de toată viața mea și nu trebuia să mă gândesc la James sau la copii sau la ce urma să mâncăm sau la greutățile vieții în Black Swamp. Puteam numa' să fiu.”

Azi am terminat „Câinele moscovit de metrou”.

(Foto VDN)