După cinci romane, se pare c-a venit iarăși vremea povestirilor.
Bucuria de-a alcătui din nou un volum de proză scurtă, la aproape zece ani de când am făcut asta ultima oară (în 2010-11 lucram la „Roșu, roșu, catifea”). S-au adunat deja multe povești și sper să se mai adune, criza asta e propice textelor scurte - ca să iau partea plină a unui pahar altfel complicat. Frumusețea volumelor de povestiri: spre deosebire de roman, poți înainta cât dorești și te poți opri când dorești. Eu mi-aș dori să nu mă opresc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu