Azi „Toți copiii librăresei” împlinește un an. Scriam la apariție: „Sunt fericită că am reușit să duc la capăt cartea asta, am avut atâta nevoie s-o scriu. Sper acum să vă placă...”
Și trebuie să mărturisesc acum că nu m-am așteptat o clipă să fie așa. Știam, de la cărțile din ultimii ani, că se reacționează mult mai vizibil, că sunt tot mai multe reacții de la cititorii din ce în ce mai numeroși, în timp ce cronici sunt tot mai puține - fiindcă revistele și paginile de cultură dispar rând pe rând. Dar am primit mult mai mult decât aș fi sperat/meritat: cititori mii și texte de le-am pierdut șirul; peste douăzeci de cronici; sunt pe site-ul editurii și pe blog în mare parte, pe foarte puține le-am semnalat și pe FB...
Ce-mi doresc mai departe? Interior, nu exterior. E epuizant anul în care îți apare o carte, fiindcă ești tras permanent înapoi, spre vechea poveste, în loc să mergi înainte, și în exterior, în loc să te cuibărești la loc înăuntru. Îmi doresc să pot să mai scriu, bineînțeles. După ce termin ce am de tradus. Mulțumesc mult, îndatorată, celor care au citit și au scris!
***
Să adaug tot aici o recenzie adorabilă, scrisă de Miruna Savin, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național Iași, Radiere parfumate în singurătate și ceasuri întoarse cu speranță.
Și o cronică în „Cafeneaua literară” din Argeș, nr. 1/2021, scrisă de Liliana Rus, la pp. 22-23, O librăreasă arhanghel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu