29 aprilie 2012

II


Trei în unu.
Nod în gît.

4 comentarii:

Anonim spunea...

abia aştept să ajung la ea. mă întreb câte vieţi o avea. şi câte pierzi în timp ce-o citeşti. la ce se întâmplă când o traduci mi-e şi teamă să mă gândesc. cred că îţi trebuie superputeri.

Veronica spunea...

Draga mea Oră, ce-aş mai povesti cu tine despre blestematul, dragul, mult iubitul, nemernicul timp.
Probabil că îţi trebuie superputeri, dar cum eu nici măcar puteri medii nu am, iată-mă complet ruinată. Din ruină vine, cred, şi lipsa de ruşine.

Rogu-te, dă-mi un semn pe e-mail, să tocmim un poştaş, să ne facă un favor. Aş da din coadă. În viaţa reală.

Anonim spunea...

şi eu aş da! am să caut o coadă. cea de cal pe care o mai port câteodată nu mi se pare potrivită pentru aşa ceva :) . am dat semn prăpădit.

Veronica spunea...

Semn de carte.
E bună şi-o coadă de şobolănel, şobolăneii sînt mari cetitori.