Trenuri trenuri

Trenuri, trenuri, trenuri, trenuri. Fazani, iepuri, căprioară, berze. Cafea. Carte. Măsuță. Slavă domnului, acum nici urmă de pocăiți. Vulpe!
Fericire:

Vatra Dornei

Noaptea tîrziu, în drum către gară, m-a năpădit
frica - spaima că n-am să ajung
la vreme - și am început să alerg printre gropi. Era frig.
Cînd am traversat șinele, știu
că m-am împiedicat între sîrme,
și am căzut. M-am lovit la picior.
Nemișcat, întins la pămînt, cu glezna apucată răutăcios
în tot felul de fire subțiri - dar rezistente -
știu că am vrut o clipă să mă întorc pe spate,
cu fața în sus, și să privesc astfel o veșnicie
stelele. Nu doream însă îndeajuns de tare asta.
Cînd m-am ridicat și am pornit mai departe
noaptea era deopotrivă străină, ca oricare
din nopțile de pînă atunci. În gară,
am constatat că venisem cu mult prea devreme.
Am stat după aceea o mulțime
în restaurant, cu fața ascunsă în mîinile
rezemate în coate pe masa murdară - să nu
se vadă cum îmi vine să rîd.

Mircea Ivănescu, Alte poeme, Editura Albatros, 1973.

Oare citise Watt?