Cuibul devine mic. Puii cresc uimitor de mult într-o zi. Dacă te uiţi atent, atunci cînd respiră îi vezi şi cum cresc. Pene. Aripioare.
Nu vreau să plece. Îmi amintesc cum rămîneam, fetiţă fiind, lipită de geam atunci cînd mama se ducea pînă la piaţă. Mă uitam la ea cum se duce, cum se duce, uite-o cum a dispărut printre copaci, pe după blocuri, şi tragismul meu în plină îmbobocire mă îndemna să îmi spun o poveste despre cum nu se mai întoarce, eşti singură, ai rămas singură pentru totdeauna, aici, lîngă geam.
4 comentarii:
superbe şi mişcătoare toate, dar penultima e mai ceva! mulţumesc pentru pozele astea. tare importante.
Cu riscul de a părea penibilă, şi mie mi se pare cea mai importantă întîmplare. Vreau să-i păstrez jurnalul. Cu atît mai mult cu cît va mai dura atît de puţin.
De azi-noapte avem început de cozi!
Vaaai, ce frumosi sint....
In curind o sa ramina cuibul gol...
Dar nu te intrista, poate le place asa de mult casuta ca vor face aici si al doilea rind de pui!
Iti dorim, scumpa noastra, un
Paste Fericit!
ioana si MARA
Paste fericit, Ioana!
Numai bine si tie si puiutilor tai!
Trimiteți un comentariu