Minute. Bucurii obscene

Între toate prăpăstiile astea, să te mai bucuri de mici întâmplări personale, de-o nouă traducere, de-o nouă carte, sau e obscenă bucuria, de parcă ai admira firicelul prea verde răsărit dintr-o balegă? Cui îi va păsa de un nou "Nabukov", şi cui de ariciul sfios dus la teatru? Cui de toate tăcerile astea şi cui de statul deoparte? Dincoace de larma pământului lovit cu peturi, e aclamată vocea celui care minte de îngheaţă oceanele, înşirând munchauseneşte bucăţele de slănină pe sfoară dintr-un dos într-o gură, din alt dos în altă gură, şi nicidecum vocea celui care se străduieşte să tacă, să păstreze un adevăr încă frumos, încă tainic, încă învăluit în aura sa personală, şi să facă ceva, ca să uite ceva, ca să trăiască cumva.