Ai crezut

Şi ai crezut c-ai plecat, ai crezut c-a rămas ciotul negru în urmă, pe valea aceea, în oraşul acela, unde doar rătăciţii şi corbii şi unde nimeni-nimeni, nimeni-nimeni? Uite cum a venit după tine. Rece, cleioasă, continuă - teama. Stai cuibărită pe pat. Teama ţi se lipeşte de spinare. Hoinăreşti pe străzi, privind seara prin curţi, la fereşti luminate, la marchize splendide, la rame mâncate? E frica, aceeaşi, în spate, o frică scârboasă, slăbănoagă, debilă, hămesită, hulpavă, lipită de maţe, lipită de ceafă, lipită de coaste, lipită în dosul genunchilor, sugând bucuria ta mică. Teama cea teamă, orhideea morţii, parazit înflorind pe scoarţa fărâmiţată a fericiţilor strâmbi.