Pe Cornel Mihai Ungureanu l-am cunoscut acum mai bine de zece ani, prin 2000 şi un pic. Mi se publicase un text în Dilema, frumoasa Dilemă-şi-atît de pe vremuri. În coada textului, vai, îmi apăruse şi adresa de e-mail. CMU mi-a scris continuînd tema, de parcă ne-am fi ştiut de-o viaţă. Ne-am împrietenit imediat, aşa îmi place să cred. Nu cred că ne fi întîlnit vreodată, nu, dar prietenia asta discretă şi delicată a ţinut peste ani.
Am scris de la primul număr al Prăvăliei culturale pe care el avea să o înfiinţeze, apoi am luat cu toţii o pauză lungă, apoi iar... Iar azi sînt oaspete în Prăvălie, cu un interviu. Interviul a început prin septembrie, s-a încheiat zilele trecute. Poate un pic prea sinceră pe alocuri, poate prea amară în altele, după cum ne sînt vremurile, vremea.
Revista este aici, iar interviul pe raftul cu Odicolonuri.
(Cu o menţiune: ceea ce spun că eu n-aş face niciodată, legat de scris, poate că ador să facă alţii. E ca şi cum te-ai uita la tablouri cu nuduri, fără să simţi vreo nevoie să te dezbraci şi tu.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu