„Și apoi a fost un bărbat, și a fost așteptarea, sub un tei, pe o stradă, dintr-un oraș, într-o toamnă nefiresc de lungă și caldă, unde el m-a găsit, unde m-a sărutat pe furiș, punându-mi în palmă o pară, teiul pe sub care tot trec și de când el nu mai e, deși n-a încetat niciodată să fie. Pe trunchiul copacului, an de an tot mai gros, am zărit într-o vară urmele argintii mergând în sus și în jos, o perdea de mucus în șiroaie uscate, și, făcând un pas înapoi și înălțând privirea spre cer, văzusem că omizile dantelaseră frunze, atât cât putuseră, și putuseră mult, la capătul zilelor sale teiul va fi doar o mireasă.”
Hibernalia, astăzi la emisiunea „Cartea cea de toate zilele”, într-o prezentare minunată făcută de Cezar Paul-Bădescu, care ochește și țintește fix în inima cărții, unde e scris simplu „sfârșit”.
Emisiunea se difuzează în această seară la TVR 2, de la ora 19.50 și este accesibilă
aici.
Hibernalia este un microroman sau un poem care vorbește cu calm despre singurătate, despre așteptare și, în cele din urmă, despre moarte. Este discursul unui om care s-a împăcat cu toate acestea și care nu transmite deloc tristețe. Pur și simplu Hibernalia este un poem luminos. - Cezar Paul-Bădescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu