Florile de după îngheț

Nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată copacii atât de mult înfloriți. Aproape de casă, mă opresc în drumul de după-amiază și fotografiez, și vorbesc cu străini, și mă mir - după toate prin câte-au trecut, toți copacii ăștia care fuseseră complet îmbrăcați în stratul de gheață, uite-i grei de flori, au înflorit până și ramurile rupte, care atârnă aproape desprinse de trunchi și scăpate printr-o minune de la tăiere, ating cu capetele pământul, înflorite poate pentru ultima oară în viață, aproape strigând în plecăciunea lor dureroasă și amplă, cu toată frumusețea de care-s în stare. Nu, n-am mai văzut niciodată copacii așa înfloriți. Nu le simt mirosul, dar îi văd încă bine, și-n spate bat clopote și cerul e albastru. Lucrurile banale, care ne sunt cele mai prețioase averi.