Acele lucruri despre care nu poți vorbi cu nimeni, nici măcar cu cel mai bun prieten, în rarisimele ocazii când stai față în față sau vorbești la telefon. Acele lucruri care, răbufnind de departe, se înfig în minte și se rotesc, stârnind vârtejuri, tulburând iar toate apele, pe care te străduiești să le așezi, reașezi. Ah, ai învățat tehnici de reașezare a apelor, mângâi ca pe mătăsuri grijile, războaiele, bolile - așezați-vă, stați!...
Acele lucruri pe care, deși nu le poți spune nimănui, ți le repeți ție la nesfârșit, la nesfârșit, de parcă ar fi și ăsta un fel de spus, care să detensioneze, care să arunce în afară și astfel la gunoi - doar că ele cad tot înăuntru, tot înăuntru cad. Ce să fac eu cu ele?
Colivie. Pervaz. Fredonând printre gratii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu