Aseară, pe străduțe pustii, un motan alb-negru cu zgardă roșie și mustață de hitler se oprise și asculta. Noi vorbeam despre cum să ne pregătim pentru marea pană de curent, care va fi, nu va fi, va fi, nu va fi, lumânări, baterii, apă, bani în bancnote mici, biscuiți, eu aici, voi acolo, n-o să ne căutăm, tot ce trebuie să facem e să trăim fiecare cumva zilele-astea, frunze, frunze de jur împrejur, curtea aurită, deja se aprindeau felinare. Trei fete au trecut vâjâind, trei fantome, una cu mantie neagră, alta cu o pălărie de vrăjitoare în mână, tot neagră, alta cu obrazul pictat - o petrecere undeva, în altă lume. Și într-un parc, în vremea asta, pe sub frunzișul uscat, continuă să crească brândușe, se împing cu scufiile în frunzele de platan tari ca noaptea, le străpung care cum pot, le înclină un pic, și-mi notez în capul listei „eliberarea brândușelor”, să mă duc mâine iarăși și să le salvez cu un deget, este atât de ușor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu