Ultima vară în Palatul de iarnă, în curând la Polirom.
A fost o vară a deciziilor grele. Mă despart de cartea la care am scris și în care am trăit, ca în nici o alta, vreme de nouă ani.
Mulțumesc mult, Adrian Botez, pentru susținerea cărții și prinderea ei atât de rapidă în planurile Editurii Polirom pentru această toamnă.
De ieri avem și o copertă, făcută de Carmen Parii pe baza unui tablou de Joseph Whiting Stock, ales cu mult timp în urmă de mine.
***
„Am început să scriu această carte în septembrie 2017, lună pe care am petrecut-o la Iași, în Rezidența FILIT pentru scriitori români acordată de Muzeul Național al Literaturii Române din Iași. (...) Cum o rezidență îți dă, dar nu îți bagă și-n traistă, am scris acolo un capitol și-un pic, dar grosul cărții a fost scris acasă de-a lungul întregului an următor, pentru ca primul draft al romanului să fie gata la începutul lui 2019. De atunci, an de an, cartea a trecut prin nenumărate reluări, recitiri și rescrieri, crescând tot mai mult cu fiecare dintre aceste etape – deși în esență a rămas aceeași care a fost atunci, la prima ei naștere; îmi place să cred că pur și simplu a continuat să se dezvolte, ca orice ființă, iar eu am însoțit-o în acești primi ani de viață.”
„Aceasta este cartea pe care nu mi-am dorit să o scriu, dar pe care se pare că am avut mare nevoie s-o scriu. Nu și să o public. Niciodată n-am conviețuit atât de mult cu un manuscris și niciodată nu m-am despărțit de vreunul mai greu.”
(din „Un cuvânt al autoarei”)
