O frumoasa zi de primavara

Nu pot să nu mă gîndesc la asta:
„Luni, 20 martie 1995. O zi frumoasă de primăvară. Vântul e rece şi oamenii care merg pe stradă poartă încă paltoane. Ieri a fost duminică, mâine e sărbătoare naţională – Echinocţiul de Primăvară – şi toată lumea va fi liberă. Te gândeai: Aş fi vrut să am liber şi azi. Dar, din păcate, aveai treabă şi nu puteai să te învoieşti.
Te trezeşti la aceeaşi oră ca de obicei. Te speli pe faţă. Iei micul dejun. Te îmbraci şi te îndrepţi spre gară. Apoi iei metroul către muncă. E aglomerat, ca-ntotdeauna. Nimic deosebit. O altă zi obişnuită din viaţă. Până cînd cinci bărbaţi deghizaţi înfig vârful ascuţit al umbrelei într-o pungă umplută cu un lichid ciudat…”- “Underground - Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez”, de Haruki Murakami (traducere din limba japoneză de Adina Mihaela Merlan).
O carte extraordinară, despre atentatul cu gaz sarin de la metroul japonez, o colecţie de zeci de mărturii, portrete şi relatări, în care chiar şi morţii trăiesc într-un fel bizar, veşnic. O carte care te face să-ţi imaginezi acum dureros de limpede unele detalii care nu se văd nici din elicopter, nici din buletinele de ştiri. Căci durerea şi chinul şi groaza sînt în lumea cea mică, nu în lumea cea mare.
Recviem.