Doamne, ce s-a înseninat. Dar chiar, ce s-a mai înseninat.
Traduc o carte frumoasă, frumoasă, ce lux să o pot alege şi să simt că am ales bine, frumoasă e cuvîntul potrivit. Zicea cineva că pentru cît se plătesc traducerile nici nu s-ar ridica din pat. Somn uşor! Pentru mine povestea asta e chiar un motiv să mă scol din pat dimineaţa. Şi aprind lampa odată cu femeia din carte, şi-mi leg ghetele, şi mă duc la rîu, şi încerc cît e gheaţa de groasă, şi trec, şi trec, pînă dincolo, la peretele de stîncă, şi ascult muzica fisurilor şi apoi mă întorc, şi pun cartofii pe masă, şi el vine, şi parcă nu mă aude cînd îi zic că m-am dus astăzi la rîu, ba mă aude, zice să mă ţin departe, gheaţa nu-i încă groasă destul. Nu înţelege. Dar şi lui i-au apărut fire albe. Se lasă noaptea, se termină primul capitol. Cucerită, adorm odată cu femeia din carte, cu faţa la pereţii din buşteni. Alaska, 1920.
Iar la fereastra mea se cloceşte ceva. Despre asta va urma.
6 comentarii:
Ce frumoase traduceri secretoase faci tu acolo, Vera? :)
(Parc-aş fi Tom rugându-l pe Jerry să-i arate ce ascunde în palmă :) )
Dragă Tom, nici un secret. Iaca, o bucăţică de caşcavelă. :)
Radu, nici un secret, zău, dar nu-mi place să zic înainte, pe de o parte, iar pe de alta numele probabil că acum nu v-ar zice nimic. Este o autoare aflată la debut, cartea e minunată, am ales-o fermecată de temă, de site-ul cărţii, de prezentări, de răsfoiri... Pînă acum mi se pare o minunăţie, mă plimb pe un rîu îngheţat din Alaska şi mi-e bine.
Manasia: creierul meu friguros e Nebraska
Vera: creierul meu înseninat e Alaska :)
În timp ce alţii mereu se întorc spre Dolhasca.
("n-am găsit altă rimă")
Cu creieri acrişori ca rostopasca :)
Iar în creieri cîntă greieri:
Uite-l pe-azi, dar unde-i ie-heri?... :)
Trimiteți un comentariu