6 aprilie 2012
Foca
Tocmai am venit de la atelierul de proză de la Colegiul "Gheorghe Lazăr", de care pomeneam mai jos. Ne-am jucat de-a Literatura fără eu-uri. Joaca mea preferată, cu ascunzişuri nenumărate, cu o singură intrare şi multe, neaşteptate ieşiri. Dar am venit ca să plec. Şi ca să spun că şi eu m-am jucat, la rîndul meu, scriind la temă dată. Un text pentru prieteni. Mulţumesc din suflet pentru provocare. Ce-a ieşit e aici, în Dilema veche.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
îți mulțumesc, dragă vera, că ai acceptat să intri în hainele incomode ale maestrului :)
știu (și copiii au văzut-o!) că pot ieși - din jocurile astea, în toată splendida lor gratuitate - minuni; și câte o minune mică a ieșit - sau măcar s-a creat aerul potrivit :)
Rita, a fost o zi lungă şi foarte frumoasă. De pus la album! Eu îţi mulţumesc pentru invitaţie şi sper să mai avem zile din astea, cu ţuşti afară din vizuini şi discuţii lîngă ferestre.
Trimiteți un comentariu