Văzîndu-mă probabil tot mereu pe acasă, aflînd cine ştie cum că s-ar putea să mă mut, o vecină îmi sună la uşă, se strecoară în hol şi, cu clanţa în mînă, pe un ton top-secret, îmi spune că, dacă vreau, ştiţi, îl cunoaşte ea pe directorul revistei Rebus... Habar n-aveam că vecinii ştiu atît de multe despre noi.
Puii de guguştiuc învaţă nu să zboare, ci să meargă. Exact cum îi imitam în dormitor, cu paşi mici laterali, merg pe o creangă ca pe sîrmă, umăr în umăr. Aripile sînt folosite rar, doar ca accesoriu la echilibristică. Picoteală în ploaie, picături ca pe tobogan pe spinările lor mititele. Şi apoi fuga înapoi în cuib. Lumea are o rază de trei palme. Mai staţi, mai staţi.
4 comentarii:
Dumnezeu cu voi toti...
Lumea tocmai s-a mai lărgit cu o palmă.
mâine poimâine la uşă vor ciocăni guguştiucii şi te vor întreba dacă vrei. te vei mira mai puţin, aşa-i? :)
Mititeii mă vor întreba dacă vreau la revista Rebusache. Şi voi vrea.
Aşa-i!
Trimiteți un comentariu