Pur şi simplu: s-a redeschis Prăvălia culturală.
În anii de glorie 2006 şi 2007, cînd totul se deschidea şi înflorea, şi nu doar Sibiul avea şapte capete, se înfiinţase această prăvălie. Scriam de una, de alta, era o mare plăcere, lăsam deoparte treburile de bifat din agende, era mai frumos ca în zilele de muncă voluntară din copilărie, în faţa blocului, cînd puneam flori şi copaci îndrumaţi de o profesoară de rusă. Era. În anii aceia solzoşi, se adunau banii pe carduri şi nu aveai timp nici să te duci să priveşti ecranul bancomatului, darămite să cheltuieşti. Fuse şi se duse. În vremurile leşinat-hămesite de-acum, cu un singur cap şi şi-acela cu ochii în pămînt, cînd totul se închide, cînd totul s-a închis, uite că se mai şi deschide ceva. Încîntată de invitaţie! Mulţumesc pentru data trecută, vorba lui Cornel Mihai Ungureanu, şi mulţumesc pentru acum. Să sperăm că o să se aşeze lume pe băncuţă.
Faptul că micuţele mele contribuţii sînt aşezate în cutia cu Boabe pentru păsări sălbatice e o întîmplare foarte frumoasă, e o întîmplare.
4 comentarii:
O, ce vestă minunat de caldă, pentru orice anotimp.
Şi eu m-aş bucura să văd lume pe băncuţă.
Cât despre boabele tale:
ce întâmplare că sunt, dar ce frumos se mai aşază. La păsări! La păsări!:)
Am impresia că tu locuieşti în acelaşi oraş cu Prăvălia şi cu negustorul şef! Şi unde mai ajung şi eu din cînd în cînd, mai rar. Aşa, ca marfarul. :) Poate ne vedem într-un raft.
Chiar aşa este.
Când mai ajungi, marfarule, :) dacă voi fi pe-acolo, şuieră ca un ceainic şi dă-mi de veste şi cu drag o să te-duc-te-aduc poate la o cafea/poveste. :)
Aşa voi şuiera!
Trimiteți un comentariu