nu se-abate
Watt o iotă
însă de la ce
de la Knott găsit
de la drumul încolo
de la statul aici
de la dusul de-acolo
de la lungul drum
de la scurtul stat
şi din nou înapoi
la urmă plecat
de la sufletul gol
de la goalele mâini
de la minţi rătăcite
traversând un pustiu
de la o flacără-n doliu
încarcerată
ce-a se stinge e gata
şi stinsă e gata
de la sufletul gol
de la goalele mâini
de la minţi adumbrite
şchiopătând în pustiu
de la astea toate
Watt un strop
nu se-abate
Watt, Beckett, Opere II
Trad. VDN (cîndva, vara trecută)
5 comentarii:
Place enorm!
Mie-mi place enorm să vă văd pe aici, dar nu ştiu dacă să zic.
Dar o să zic aşa: sunteţi posesorul primilor ochi care vede jucăria asta frumoasă din Addenda la Watt, după editor şi redactor. O jucărie de-o aşa mare simplitate încît te uiţi la ea pătrat şi nu ştii cum s-o traduci ca să n-o strici. Şi apoi o faci - seri cărămizii pe canapea - şi crăpi de plăcere cînd simţi c-a ieşit şi nu zici nimănui nici o vorbă. Dar trece un an şi atunci o pui pe blog şi e bine bine bine de tot.
Te alinți, Vero!
Andreea
Nu-mi permit.
Trimiteți un comentariu