Cehov - "Nu trebuie să te apuci de scris decât atunci când te simţi rece ca gheaţa"

La despărţirea de o carte teribilă, care-aş fi vrut să nu se termine niciodată, transcriu câteva dintre pasajele cele mai dragi.
Cehov, de Henri Troyat, Editura Albatros, 2006. Traducere de Marina Vazaca.

Bătăile - "Tata a început să-mi facă educaţia, mai bine zis să mă bată, când nici nu împlinisem cinci ani. Dimineaţa când mă trezeam mă întrebam întâi şi-ntâi dacă mă va bate."

Munca, excesele - "Şi îl conjura pe fratele său să-şi respecte talentul, să-i jertfească odihna, femeile, vinul şi agitaţia fără rost.(...) După părerea lui, munca era cea mai sigură pavăză a artistului împotriva tentaţiei exceselor."

(Foto: Familia Cehov - Anton este al doilea dintre cei stând în picioare, din stânga.)

Plecarea la Sahalin - "Dacă o decepţie era într-adevăr cauza acestei dorinţe de evadare, nu era o decepţie în dragoste, ci o decepţie morală şi literară. Nemulţumit de viaţa şi de arta sa, Cehov simţea nevoia de a rupe cu rutina zilnică, de a fugi de el însuşi îndepărtându-se de ceilalţi, de a se regenera printr-o zdruncinătură puternică. La gradul de oboseală şi de dispreţ la care ajunsese, avea nevoie de un tratament de şoc."

Programul de lucru - "Se scula în zori, la patru sau cinci dimineaţa, îşi pregătea singur cafeaua, apoi se aşeza la lucru, nu la masă, ci pe un pervaz de fereastră. Astfel, când ridica ochii de pe hârtie, descoperea parcul. La unsprezece pornea la cules ciuperci sau la pescuit. După dejunul care era servit la ora unu, îşi acorda o scurtă siestă şi, abia trezit, îşi relua condeiul şi nu-l mai lăsa până seara."

Sfat, într-o scrisoare - "Când vrei să reprezinţi oameni nefericiţi sau lipsiţi de noroc, încearcă să fii mai rece: aceasta face ca disperarea respectivei persoane să se proiecteze ca pe un fundal, căpătând mai mult relief. Eroii dumitale plâng, iar tu plângi alături de ei. Ei bine, trebuie să fii rece."

La Melihovo - "În fiecare dimineaţă găsea o mulţime de şoareci prinşi în curse. Prea milos ca să-i extermine, Cehov îi ducea într-un crâng din apropiere şi le dădea drumul sperând că spaima prin care trecuseră le va servi drept lecţie şi că nu vor mai călca pe acolo şi a doua zi." (la fel ca Nabokov la căsuţa unor prieteni din Franţa!)

"Pe urmele lui Cehov alergau acum doi baseţi, botezaţi Bromură şi Chinină."

(Bănuiala mea este că totuşi nu erau basseţi, ci teckeli; să fie oare o scăpare, aceeaşi care apare şi în cazul lui Nabokov, a cărui familie a avut mulţi an un teckel, însă în Vorbeşte, memorie tradus la noi apare, greşit, că era un basset? Poza de mai jos ne-ar sugera că da, era tot un teckel.)

Lika - scrisoarea ei către Cehov: "Un singur bărbat pe lume m-ar putea opri de la autodistrugerea conştientă. Dar acestui bărbat nu-i pasă deloc de mine. De altfel e prea târziu... Să n-o uiţi pe cea pe care ai abandonat-o. (...) Doresc din toată inima să mă vindec de starea disperată în care mă găsesc, dar singură mi-e foarte greu. Te implor, ajută-mă."

Levitan - scrisoarea lui Cehov despre pictor: "Nu mai pictează tinereşte (...). Pentru a picta un peisaj îţi trebuie entuziasm, înflăcărare, iar înflăcărarea devine imposibilă când bărbatul este ghiftuit. Dacă aş fi pictor peisagist, aş duce o existenţă aproape ascetică: m-aş culca cu o femeie o dată pe an şi aş mânca o dată pe zi."

Pescăruşul - "Acţiunea era înlocuită de climatul psihologic. Emoţia nu se găsea în gest sau în strigăt, ci în adâncul inimilor. Nu peripeţiile ţineau publicul cu sufletul la gură, ci evoluţia surdă a sentimentelor. Pe scurt, autorul nu încerca să lovească, ci să vrăjească."

Ialta - scrisoare - "...în orice caz, sunt întotdeauna bine dispus când lucrez. S-a remarcat faptul că oamenii sumbri şi melancolici scriu mai degrabă lucruri vesele, iar oamenii veseli scriu lucruri triste."

La moartea tatălui - "Un alt gând, mai subtil, îşi făcea loc încetul cu încetul în mintea lui. Acest tată pe care-l considerase un om de paie infatuat, o băşică umflată cu aer, nu îi marcase de fapt foarte puternic caracterul? Oare nu ca reacţie împotriva bigotismului meschin al defunctului, împotriva trufaşei lui autorităţi, împotriva redundanţei lui verbale, îşi afirmase Anton, încă de la cea mai fragedă vârstă, scepticismul religios, toleranţa universală, gustul pentru scris? I se părea că în toate se opusese atitudinii tatălui său. Dacă unii părinţi îşi educă copiii prin puterea exemplului, Pavel Egorovici îşi formase fiul servindu-i drept antimodel."

Împotriva maselor - scrisoare - "Eu cred în indivizi. (...) Văd salvarea în personalităţi izolate, răspândite pe toată întinderea Rusiei, fie intelectuali sau ţărani, pentru că, deşi puţin numeroşi, au puterea de partea lor. Personalităţile izolate de care vorbesc exercită un rol nevăzut în soecietate, ele nu domină, dar rezultatul muncii lor este evident."

Melihovo, după moartea câinilor - "Doi stârci cenuşii, cu aripile râioase, îşi făcuseră cuibul în grădină. Îl însoţeau pe Cehov pas cu pas când tăia trandafirii, dar nu se lăsau niciodată atinşi."

Durerea - scrisoare pentru Olga, despre rolul din Trei surori - "Vai, ai grijă, nici o clipă nu trebuie să ai o figură tristă; contrariată da, dar nu tristă. Oamenii care poartă de mult în suflet o durere s-au obişnuit cu ea şi se mulţumesc să fluiere încetişor şi să fie adesea gânditori."

Căsătoria - "Dar imediat a trecut la glumă, zicând că e mai bine să te însori cu o nemţoaică decât cu o rusoaică, pentru că o nemţoaică este mai îngrijită şi nu şi-ar lăsa copilul să umble prin casă bătând cu lingura într-o tingire."

Sfat - pentru Bunin - "Nu trebuie să te apuci de scris decât atunci când te simţi rece ca gheaţa".

Pe lista cu cincisprezece nuvele de calitatea întâi alese de Tolstoi: Copiii, Vanka.

(Foto: Prima întâlnire cu Tolstoi)

Olgăi Knipper, în scrisori - "căţeluşul meu".

(Foto: Cu Olga, 1901)

Fotografii culese de pe net.