Atelier

...
De la tv ne-a îndrumat prin ceaţa
Nopţii de martie, unde-ndepărtate
Faruri creşteau, ca stele dilatate,
Spre marea verde, indigo, roşcată,
În '33 de noi doi vizitată
(iar peste nouă luni se năştea ea).
Acuma, gri, abia de ne-amintea,
Prima plimbare şi lumina crudă,
Stolul de pânze (una zbuciumândă,
Albastră printre albe, două roşii),
Bărbatu-n vechi pulover, gălăgioşii
Săi pescăruşi hrănind cu mici fărâme,
Şi-un porumbel zbătându-se-n mulţime.

...
Ah, stinge-l! Iar când viaţa se frângea,
Se scurse-acea lumină cât un ac
În negrul hău.

. . . Din cuşca de pe lac
Un paznic, Tatăl Timp, cărunt, ghebos,
Ieşi cu câinele, pornind pe jos
De-a lungul ţărmului. Dar prea târziu.

...
M-a ajutat acest greţos preludiu.
Am învăţat ce să ignor în studiul
Abisului final. Când ea s-a stins
N-am aşteptat nimic: nici un pretins
Spirit nu o să bată-n lemn spunând
Numele ei de-alint; nici un duh blând
N-o să ne-ntâmpine graţios pe noi
În bezna din grădină, la hicori.

„Ce scârţâie – auzi, ce face aşa?”
„E-oblonul de pe scară, draga mea.”

„Dacă nu dormi, s-aprindem din lumine.
Ce vânt urât! Jucăm un şah?” „Prea bine.”

„Dar sigur nu-i oblonul. Iarăşi l-am...”
„E un cârcel şi-atât, ne bate-n geam.”

„Ce-a lunecat pe casă şi-a bufnit?”
„Bătrâna iarnă, în glod s-a prăvălit.”

„Şi-acum, ce fac? Cu calul nu se poate.”

Cine goneşte-n vânt, târziu în noapte?
E jalea scriitorului. ...

(F.p., CII, CIII, trad. V.D.N.)

Foto V.D.N., plimbarea de azi.