După luni de insomnie

Pastilele cu valeriană îmi dau vise minunate. Visam că am un pui de vidră. Ce-l mai răsfăţam! Roşcat, mic, îndesat, cu pielişoare între degete. Stătea agăţat de mine, mă zgîria plăcut prin pulover, eram fericită, undeva în spatele blocului de la Piteşti. Şi mă uitam la un muşuroi unde se presupunea că e mama lui cu alţi pui, pămîntul se mişca, dar se ivea altceva: un picior de ciupercă se înălţa fin, lung, apoi se deschidea iute o pălărie pestriţă, largă, ca o umbrelă automată, brusc era suptă înapoi în pămînt, apăreau ciuperci vii din tot muşuroiul, iar eu tot cu puiul de vidră în braţe... Şi mă trezeam după opt, aproape zîmbind, ameţită într-o realitate anostă, cu trei perechi de ochelari împrejur.