Dan C. Mihăilescu vorbește azi la „Omul care aduce cartea” despre ”Simfonia animalieră”, efervescența lui mă bucură și mă emoționează ca de fiecare dată. În două minute și jumătate, DCM spune despre simfonie multe rămase nespuse. Pe obsesia scrierii, cîndva, cumva, a unei cărți simple, frumoase și clare, ca o violetă presată între două felii groase de gheață, alunecă binefăcător comparația cu fulgul de nea. Iar mama-regină-bijutieră din noua poveste tresare la „lucrătură de orfevru”.
Tot azi, nominalizările la Gala Bun de Tipar, cu „Foc palid” printre cele zece cărți nominalizate la Cea mai bună traducere. Puteau fi mai puține.
Sap, sap cu blîndă îndîrjire, tot înapoi, tot înapoi, fluturii-pasăre fie cu noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu