Biografii și bălării

Și Nabokov, și Beckett au avut parte de biografii excelente abia după câte-o mare porcărie care li s-a întâmplat la capitolul ăsta.
Biografia lui Nabokov, scrisă de Brian Boyd, în două volume consistente, tratează viața și opera, pas cu pas. Biografia lui Beckett, scrisă de James Knowlson, la fel. Sunt biografiile „autorizate”, cu participarea familiilor, cu documentare zdravănă, scrise de cunoscători ai operei, aleși chiar pe criteriul ăsta, al apropierii de cărți...
Înainte de Knowlson, în cazul lui Beckett, a fost o primă biografie scrisă de Deirdre Bair, publicată în 1978 (deci minus 11 ani din viața lui Beckett - care a detestat-o). Beckett a fost abordat de James Knowlson în mod repetat, iar în 1989 a zis în sfârșit da - dacă cineva trebuia să scrie, și se părea că nu mai există scăpare, „măcar să fie cineva care îi cunoaște opera bine”.
La fel, în cazul lui Nabokov, Brian Boyd a fost ales tot fiindcă era în primul rând un bun cunoscător al operei. Accesul la viețișoară are loc doar prin cărți, nu altfel. Și la Nabokov, înainte de biografia autorizată a existat o catastrofă de carte: biografia scrisă de Andrew Field. Cartea, care i-a oripilat pe cei din familia Nabokov și pe toți cei care știau cât de cât ceva despre ei, era, după cum zicea Vera Nabokov, revoltată: „o carte plină de banalități despre un om care n-a scris un rând banal”. S-au scris tone de maculatură, cu minciuni și interpretări aberante, despre familia asta. Dar există și o biografie excelentă a Verei Nabokov, scrisă de Stacy Schiff. Acum, cititorii lui Nabokov știu să distingă gunoiul de aur. S-au tradus și citit cărțile, romanele, poeziile, eseurile, scrisorile, se cunosc detalii de viață...
Azi m-am bucurat să dau într-un comentariu de simpla părere a unui cititor despre biografia lui Andrew Field, una dintr-o mulțime cam la fel: „Nabokovians know how much crap there is in this book. Nabokov hated it. Only Nabokovians should read it, just for shits and giggles.”

„Literature is Love” - așa începe un capitol din „Disperare”. Iar eu am scris asta azi din dragoste deja mărturisită, pentru o anumită literatură, a lui Nabokov, a lui Beckett, și pentru ei ca oameni, și cu un strop de disperare și cu multă tristețe.

Din Beckett am tradus 850 de pagini. Din Nabokov, 2.870. De citit, am citit toate aceste mii de pagini despre viețile lor. Mi-am zis că am dreptul la un pic de tristețe. Pentru cei interesați, care vor înțelege.