Nu cunosc bucurie mai mare, în singurătate, decât să scrii la poveste, fără gândul că o va citi cineva, fără gândul că o vei publica, dar știind că este dorită, așteptată, cerută.
A fost un an al scrisului, al unei singure cărți luni și luni, fără nici o zi în care să nu trăiesc în poveste. N-a mai existat un asemenea an.
La fiecare capăt de an, în micul jurnal pur tehnic al meu, notam obsesiv aceeași dorință: să traduc mai puțin, să îmi văd de scris. A durat ceva până să fie posibil.
În izolarea care devine uneori de nesuportat, în camera mică, cu ușa închisă, mi-au ținut companie păsările, florile, norii și muncitorii care reabilitează din greu o aripă a hotelului. Îi iert pe toți. Pe păsăroiul care mi-a bătut prea insistent în geam, chiar când sculptam un pasaj complicat, din anii '80 - căci el, cu atitudinea lui, îmi e muză acum pentru condor. Norii care mi-au furat privirea prea multe minute, când ieșisem doar trei clipe pe geam, să-mi alung starea de rău. Muncitorii și nesfârșitele răcnete ale lor, băi, băăăi, de la opt dimineața până seara la șase. Orhideele, care au înflorit ca niciodată de bogat, pentru a doua oară în an, parcă certându-mă că - tot scriind cu voioșie sub vălul meu negru - am uitat să mai cred în unica religie pe care sunt capabilă să o îmbrățișez cu tot sufletul, a frumuseții, a lor.
Au înflorit orhideele
pe după perdele
se-nsfioșează ca feele.
2 comentarii:
Spun ,,Multumesc"cu mâna pe inimă pentru aceste ,,incursiuni de suflet"pe teritoriile dv.
Tare drag imi este sa va citesc si aici pe blog, si in carti. Sunt atâtea fraze și povești în care îmi ,,mutați"inima! Redescopăr cu uimire firescul, grația, femininul natural. Mulțumesc mult, dar mult de tot.
Vă doresc bucurii nesfârșite, inspirație, rezolvări miraculoase, zile senine și tihnă dulce la acest sfârșit de an!
Odetta
Mulțumesc și eu, Odetta, pentru mesajele pline de căldură și bucurie.
Sărbători fericite, cu inspirație și dragoste!
Trimiteți un comentariu