Azi zic Adio, Trattoria Buongiorno de la Lido, locul meu preferat din oraș, sub copacul tău bătrân, din colț, am scris la Spre văi de jad și sălbăție, din boxa montată între crengi se prelingea muzică italiană, era cald, mi-era greu să ajung până la Bibliotecă și poposisem acolo, cu o cafea și o limonadă mare alături am scris, și-am tot scris apoi zile la rând, și-am adus în poveste și copacul, și muzica, și câinele din curtea alăturată, scuturându-și lanțul prin frunze.
Aici am stat cu A., prietena mea, pe aceeași parte a mesei, ca într-un pridvor, privind ploaia torențială și zicându-ne că n-o să mai plecăm niciodată.
Și câte și mai câte întâlniri de poveste, în casă și pe terasă, afară. S-au dus... Ce-o să vină?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu