Toate acestea
(pentru Porgerdur)
Cind vom imbatrini, draga mea,
si vor veni ciorile sa ne ia
(cir-cir, apoi, cu o bataie din aripa, sus in vazduh),
unde va fi atunci iubirea noastra?
Unde va fi atunci gura asta care spune
ceva despre cafetiera sparta, rugina de pe masina, o consultatie la
cardiolog, o plomba care a cazut, factura de telefon
sau (romantica) despre luna aurie
si scorusul de munte inflorit, care da la o parte toate albele
minciuni, escrocherii, si tot ce nu reuseste sa spuna despre copilul
pe care nu l-am avut niciodata, si care se contopeste cu a ta intr-o
sarutare?
Ori ochii acestia care se zgiiesc la ecranul verde al calculatorului zi
dupa zi si se uita la tine cind te dezbraci si se-apropie seara:
stingi lumina pudica si stai ca o silueta cu sinii copti
si coapsele in contra luminii ce se prelinge subtire
prin geamuri de la Marea Islandei de culoarea cobaltului?
Ori miinile acestea care scriu si iar scriu care pun
la locul lor lopetile de zapada si te mingiie
pe membre pina ce arzi si vrei sa ma ai
ca o forta ce izbeste in diguri, iar eu explodez
cazind ca o cascada in tine, in pintecele tau care a fost indepartat
de chirurg
la Reykjavik?
Toate acestea pe care le numim dragoste -
unde vor fi, cind vor veni ciorile?
Fiindca nu ne vor lua pe amindoi odata. Unul dintre noi
se va culca primul pe solul minjit de zapada
jos linga mare (galbena iarba de anul trecut, spumeginda zapada
de primavara)
cind ciorile negre vor veni si vor ciuguli din gura, din ochi, din
miini, din organele genitale.
Cind unul dintre noi care este lasat in spatele ferestrei, draga mea,
care se trezeste dimineata si face toate cele
cu care eram deprinsi - aduce Morgunbladid din
cutia de scrisori. Deschide robinetele
si se priveste in oglinda: oare acel unul dintre noi mai vede atunci
acolo si altceva
decit propriul chip? Oare celalalt chip atunci
va straluci prin chipul lui in oglinda, precum casele abandonate
ce stau si stralucesc linga mare?
Knut Odegard (Norvegia)
(traducere de Micaela Ghitescu)
Se intimpla ca blogul nou e blocat si-mi sta in palma poezia asta.
Despre poetul norvegian, Lucian Vasiliu a spus,
dupa ce l-a vazut recitind la Sibiu,
ca seamana izbitor cu Mihai Ursachi.
Constat ca e placut sa ai un loc doar al tau. Expus, totusi secret...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu