E vremea să îi zic acum blogşorului meu că îl iubesc. Sînt împăcată că m-am desprins de vîltoarea facebookinistă, acolo se comunică la orizontală, cu toată lumea şi cam cu nimeni, aici încă mai poţi vieţui într-o verticală, fie ea şi infimă, cît piciorul ciupercii, fie ea şi fragilă, cît firul de iarbă, acum e, acum nu mai e.
Blogul meu intim, păienjenos şi jurnalier, unde nu mi-e ruşine să pun nici calea ferată cînd simt că de toate m-am săturat, fiindcă ştiu că mai toţi sînt dincolo, unde e "lumea", haha, lumea de dincolo, şi-atunci aici noi putem vorbi mai în linişte, fie şi singuri. Lumea de dincoace.
Ieri după-amiază mi-am luat frumuşel cochilia-n spinare şi m-am dus la "Albă ca zăpada". Dacă vă vine să rîdeţi, think again, că eu am plîns ca un viţel luat de lîngă mamă. Balet contemporan, ultima creaţie a coregrafului Angelin Preljocaj, cu costume create de Jean-Paul Gaultier şi 26 de dansatori, "Albă ca Zăpada" este repovestită în imagini vii, cu delicată tentă erotică, amintind de "Romeo şi Julieta" prin cuplul tragic care face minunate momente împreună. Piticii nu sînt în plan principal, nici nu se disting unul de altul, uitaţi de desenul animat. E o poveste de dragoste. Este, practic, filmată scena pe care se dansează, şi totuşi rezultă un film. Imaginile sînt superbe, muzica, o, n-am zis de muzică, e muzică de Mahler. Iar unde nu e, e simfonia tălpilor goale pe podea, sau a palmelor, o muzică a corpurilor care transformă şi povestesc fiecare emoţie, fiecare frază a poveştii e reconstruită în mişcare.
Tulburătoare apariţia căprioarei în pădurea de mesteceni, desprins dintre aburi apare trupul ei, dezgolit are pieptul şi între sînişori e prinsă pe cureluşe o inimă roşie, iar dansul ei îţi rămîne ţie în locul acela.
Şi absolut minunat un prelung moment de final, cel în care prinţul o găseşte pe Albă ca Zăpada şi o crede moartă, şi dansează vreme de zece minute infinite cu trupul ei crezut mort, un dans între un viu şi un ne-în-su-fle-ţit pe care îl puteţi vedea aici. Zece minute memorabile.
"Albă ca Zăpada" rămîne favoritul meu din acest festival şi îmi pun o dorinţă: fie ca noul trend al TIFF de Sibiu să rămînă astfel, cu filme legate de celelalte arte. E mai mult decît îşi poate cineva dori.
*
Apoi am plecat prin oraşul acesta unde aveam de pierdut jumătate de oră pînă la filmul următor, mi-am luat un covrig, m-am întors ferind bulevardul, iar pe străduţa mică, pietruită şi mică, ce leagă Mitropoliei de Centumvirilor, mi-am auzit limpede paşii sunînd muzical, sunînd cinematografic, dacă ar fi fost vînătorul prin preajmă mi-ar fi putut vedea şi smulge inima din piept. Filmele astea încîntătoare îţi ascut toate simţurile, şi vezi, şi auzi altfel după aceea, un timp.
*
Şi-am intrat apoi, cam temîndu-mă că prea repede, la "Principii de viaţă", regia Constantin Popescu, după scenariul de Răzvan Rădulescu şi Alex Baciu, cu Vlad Ivanov în rol principal. Sala plină, succes deplin, rîsete şi aplauze la final, atmosferă de festival.
Filmul e foarte bun, Vlad Ivanov face un rol de zile mari, poate chiar mai bun decît în "4, 3, 2", zic şi eu, ca spectator subiectiv, cu un film proaspăt în minte. Interpretează un ghiolban al zilelor noastre, un om obişnuit ar zice mulţi, fără să se recunoască în el, eu zic un ghiolban obişnuit. Camera îl urmăreşte peste tot, practic nu există scenă fără Vlad Ivanov, e filmul lui.
Să vedem cum e cu ghiolbanul obişnuit. Adică un bărbat care are şi el acolo, "ca oricare", o maşină, îşi face o vilişoară, are şi familie, ba are chiar două familii, fosta şi actuala, un băiat cu prima soţie (adolescent), un altul cu a doua (bebeluş). Genul de om care se bagă în toate, cu bună-voie şi cu bunăvoinţă, are pentru orice un sfat, un principiu, stă cu ochii pe muncitorii care fac vila, vorbeşte cu vînzătorii, se bagă în faţă la ghişeul de la bancă "doar ca să întrebe", îşi abureşte clienţii de la tipografia unde lucrează, "sărut-mîna" în faţă, "vită" în spate, cu băiatul cel mare, un adolescent, face pe şmecherul, pe tînărul, dar nu reuşeşte decît să fie penibil şi enervant, cu toţi banii şi toate principiile lui sănătoase. Se agită pentru plecarea la mare, la Albena, a doua zi dimineaţa, probleme peste probleme, zarvă din nimic, practic o zi în care se-nvîrte ca titirezul, agitîndu-i pe toţi şi de fapt nefăcînd nimic important; sînt sigură că ştiţi genul.
O scenă nespus de amuzantă: Personajul interpretat de Vlad Ivanov, dansînd nebuneşte în bucătăria lui, abia ieşit din duş, înfăşurat într-un prosop, pe muzică de... pe muzică de... Compact! Hahahaha! Punct ochit, portret final! S-a rîs cu lacrimi.
O scenă dramatică, de ţi se rupe carnea pe tine, către final. Nu detaliez. După "Portretul luptătorului la tinereţe", film cu un subiect interesant, imagini frumoase însă un scenariu nu tocmai bine pus la punct, Constantin Popescu reuşeşte acum un film mult mai bun, decupînd cu precizie o dramă din mica istorie a vieţii cotidiene.
Trailer aici.
A, şi un bonus al filmului: diverse personalităţi din lumea artistică (actori, cîntăreţi), presărate ici-colo, ca figuranţi, ba fumînd, ba stînd la vreo coadă, ba sprijinind un perete. Foarte amuzant. De descoperit!
*
Albă ca Zăpada
Titlu original: Blanche Neige
Franţa, (2009)
Regia: Angelin Preljocaj
Cu: Isabelle Arnaud, Gaëlle Chappaz, Sergio Díaz
În 2008, celebrul coregraf Angelin Preljocaj a creat Albă ca Zăpada, un balet contemporan şi romantic cu 26 dansatori, pe muzică de Gustav Mahler. Costumele sunt realizate de Jean-Paul Gaultier, iar scenografia de Thierry Leproust. Sursa de inspiraţie este, desigur, povestea fraţilor Grimm.
*
Principii de viaţă
România, (2010)
Regia: Constantin Popescu
Cu: Vlad Ivanov, Gabriel Huian, Rodica Lazăr
Velicanu se consideră un bărbat împlinit. Are bani, o vilă nouă, s-a căsătorit cu o femeie tânără care i-a născut un copil şi are un fiu dintr-o căsătorie anterioară. Înainte de vacanţă, trebuie să lase totul în ordine, dar lucrurile încep să se complice. Criza de la sfârşitul zilei îl face să se întrebe dacă este într-adevăr atât de fericit şi împlinit...
Festivaluri: San Sebastian 2010, Bratislava 2010, Noordelijk 2010, Goteborg 2010
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu