Cinci bilete de tren, un grafic de călătorie pe jumătate de pagină, bagaj.
Înainte de o plecare, îmi place să mă uit atentă pe Google Earth, să cercetez zona unde voi ajunge. Mă uit pe imaginile din satelit, le apropii cît pot, apoi dau click pe cîte o fotografie plantată de vreun binevoitor, mă văd plimbîndu-mă colo şi dincolo, uite Dunărea, uite parcul şi cetatea din Belgrad, uite Kalemegdan Park Music Pavilion, unde se vor ţine lecturile Festivalului de Proză Scurtă – Kikinda Short – care mă face să plec de acasă pentru o săptămînă, uite clădirea cu nume de vapor cu aburi şi uite în preajmă şi grădina zoologică, uite o nutrie, Domnul Nutrie!, şi uite un păun alb cocoţat pe o bancă, acum cu coada închisă, acum cu ea deschisă, evantai de posibilităţi şi emoţii. Uite şi orăşelul mic de lîngă graniţă unde se vor ţine alte lecturi, Kikinda, uite-i străduţele desenînd un oraş ca un caiet de matematică, uite şi mamutul.
Vor fi 25 de autori din 19 ţări, plecarea mea nu are legătură cu nici o instituţie, asociaţie sau uniune cu R în coadă, e datorată organizatorilor din Serbia şi celui care a deschis drum anul trecut, Radu Pavel Gheo, primul scriitor român participant la Kikinda Short, festival ajuns acum la a şasea ediţie.
Voi citi ceva din Orchestra portocalie, deşi între timp s-au mai născut destule povestioare. Din motive de scurtime.
See you!
2 comentarii:
Drum bun, Vera, Geniul Naraţiunii o să aibă grijă să fie totul minunat în paradisul prozei scurte!
Mersi mult, Radu! Trei ore pînă la teleportarea spre paradis. Uite că se mai plimbă şi micii povestitori. :)
Trimiteți un comentariu