TIFF 2

Aseară o uriaşă lună arămie, la răsărit, deasupra ruinelor. Am venit pe jos, pe bulevardul lat, privind umbra care creştea peste lună, aramă înnegrită, şi-am fost fericită că sînt aici, că sînt cumva, e o chestie pe care o simţi foarte limpede după ce n-ai mai vrut să fii nicăieri, iar ultima eclipsă n-o putusem vedea, nori peste nori, iar de asta uitasem cu totul. Uneori dă peste tine norocul, aşa, lună uriaşă, o umbră crescînd peste o lună scăzînd.
Diseară, la TIFF, "Moara şi crucea" sau cum e să vezi o capodoperă de Bruegel prinzînd viaţă.
Şi acum o poveste nespusă, tabloul meu preferat din Muzeul Brukenthal, în care-aş vrea să trăiesc,



mulţumesc domnule Miess, sau măcar aici.