O plimbare

— ... În general, ne aşteaptă posibilităţi nelimitate. Dar fără îngeri sau, dacă trebuie să fie un înger, atunci cu o cavitate a pieptului imensă, şi cu aripi ca un hibrid între o pasăre a paradisului şi un condor, şi cu gheare care să poarte departe sufletul cel tânăr – nu „îmbrăţişat” ca la Lermontov.
— Da, şi eu cred că nu se poate să ne terminăm aici. Nu îmi pot imagina că încetăm să existăm. În tot cazul, eu n-aş vrea să mă transform în nimic.
— Într-o lumină difuză? Ce spui de asta? Nu prea bine, aş zice. Sunt convins că ne aşteaptă surprize extraordinare. E păcat că nu ne putem imagina ceea ce nu putem compara cu altceva. Africanul care visează zăpadă e un geniu. Ştii ce i-a uimit cel mai tare pe primii pelerini ruşi când traversau Europa?
— Muzica?
— Nu, fântânile din oraşe, statuile ude.

Darul - Vladimir Nabokov



(Foto: V.D.N.)

***
Un interviu cu Siri Hustvedt, realizat de Alina Purcaru în Observator cultural, aici.
Şi un fragment din romanul Priviţi în cameră, din sertarul meu rotund, în revista Steaua, aici, pag. 34.