Am fost la Lidl, să mai văd munţii. Am văzut blocuri pe pajiştea noastră.
Iar la întoarcere, la locul de joacă dintre gunoaie, un copil care împinge leagănul cât poate de tare, apoi se apleacă, îşi umple pumnul de pietricele şi le aruncă în aer. Ele se risipesc orbitoare printre lanţurile balansoarului, înspre mine, descriind raze de copilărie pierdută, împroşcând neputinţă.
Pe sub nucul deja jumulit, o femeie cu gura strâmbă de plâns.
În fiecare cutie mai strecor cîte ceva prin colţurile libere: o piatră verde de la Ocna, o piatră albă de pe alee, o pisică de sticlă, o minge colorată plină cu mărgele, o baghetă de Harry Potter. Şi alteori las locul gol. Ştiu că, atunci când voi deschide cutia, mai ales acolo va fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu