Fără nici un glob, fără beteală, fără luminiţe, fără cuptor, fără nici un drum la nici un hipermarket. Iar toate aceste fără se unesc şi ţes o pătură caldă, sub care se vede lumina.
Întîmplarea mă ajută ca o mamă, închid ochii şi mă bucur ca niciodată de ce am pierdut, de ce am primit.
Primul Crăciun în casă nouă, cu miros subţire de brad şi conuri, cu lumină de lumînare şi cu cel mai frumos dar, care nu se poate ţine în palme.
2 comentarii:
Mulţi ani senini în casa nouă! (cel mai mult mi-a plăcut piciorul de elefant copăcios între frunze... ce iarnă tomnatică avem)
Mulţumesc, mulţi ani senini de joacă şi ţie.
Da, ai recunoscut piciorul. De elefant, de balaur, de balaure, fiecare cum pofteşte.
O iarnă de vis (ceaţa!)...
Trimiteți un comentariu